Despre mine

feri3

…în urmă cu ceva vreme, trecând prin satul bunicilor, am fost întrebat cine sunt. Eu ştiu, dar cum să pot explica altcuiva? Apoi mi-am dat seama. Bătrânei care mă întrebase trebuia să-i spun că sunt nepot a lu’ Pinko, ăla de avea casă lângă cimitir. Am stat şi m-am gândit. Fiecărui om îi sunt altcineva… părinţilor sunt copilul care vine şi repară cu regularitate tot ce s-a stricat prin casă, unora le sunt un ajutor,  altora o povară, unii mă privesc ca pe o binecuvântare, alţii ca pe un blestem.  Am fost uneori un număr, alteori doar un cuvânt. Ce mă defineşte aşadar? Faptele? Da, într-o oarecare măsură, dar astea nu au întotdeauna finalitatea dorită. Vorbele? Da, numai că deseori, din anumite motive, ceea ce spun nu reflectă ceea ce cred,  simt sau ştiu.  Au rămas gândurile. Astea se transformă în raţionamente, nasc vorbe, decizii şi fapte. Aşa că trăiesc în gândurile mele… Unei părţi din astea le permit să devină cuvinte, le torn în propoziţii, fraze, poveşti ori simple vorbe.  Vi le dau vouă, astfel vă fac părtaşi vieţii mele, citindu-mă veţi înţelege cine sunt, de parcă mi-aş fi aşezat sufletul în palma voastră, ca pe o carte. Răsfoiţi-o, luaţi orice vă place, păstraţi ce credeţi că merită, aruncaţi ce-i inutil. Dar aflaţi cine sunt şi amintiţi-vă de mine. Trăiesc cât timp îmi vor trăi gândurile.

…şi nu uitaţi, om fiind fac greşeli. Atrageţi-mi atenţia asupra lor, dar iertaţi-mă.

Să mă prezint altfel? Cifre, etc. ? Ok. Sunt Balin Feri. Este şi nu este numele meu real. Numele real e greu de pronunţat în româneşte, aşa că folosesc numele de Balin. Este numele de fată a mamei mele.

Am 35 de ani. Plus câteva luni, săptămâni şi zile. Născut pe 15 octombrie 1973, în zodia Balanţei cu ascendent în Vărsător. Sunt secui. Nu vreau Ardealul. Nu mă deranjează apelative de genul „bozgor”. Nu am prejudecăţi faţă de nici o categorie socială, faţă de nici o naţionalitate. Nu condamn homosexualitatea deşi sunt hetero convins. Nu cred în Dumnezeul nici unei biserici, secte sau organizaţii , dar cred în Dumnezeu, în cel căruia templu îi este întreaga lume şi căruia îi datorez viaţa şi sâmburele de raţiune. Mă deprimă prostia umană, aşa că încerc pe cât posibil s-o evit, daca nu se poate atunci s-o ignor. Mă irit când devine insistentă. Nu înjur niciodată.

Ascult muzică simfonică, în principal Mozart. Îmi place rock-ul, mai ales Metallica, Deep Purple şi Queen.

Nu beau alcool cu excepţia a două pahare de vin pe an, unul de paşti şi unul în noaptea dintre ani. Fumez. Apreciez tot ce-i frumos, inclusiv frumuseţea feminină, dar nu cad în extreme. Pasiunea mea de o viaţă este cititul, plăcerea mea scrisul.

Defectul cel mai mare: nu tolerez incorectitudinea şi nedreptatea sub nici o formă, dacă situaţia o cere devin violent. Nu suport să văd oameni care chinuie animale sau copii, în astfel de situaţii devin sadic şi-i tratez pe respectivii de parcă nu ar fi oameni.

Nu sunt intelectual. Nu sunt nici cult, nici deştept şi nici inteligent pe cât aş vrea să fiu.

Iubesc oamenii, pe cei care sunt oameni întradevăr.

Anunțuri

~ de balinferi pe Decembrie 28, 2008.

37 Răspunsuri to “Despre mine”

  1. Foarte, foarte interesant 🙂 Credeam că eşti mult mai în vârstă, dar se pare că am tras concluzii pripite, imediat ce ţi-am citit câteva comentarii, şi am rămas cu ele. Asta până când am avut un pic de vreme pentru „investigaţii”. Sper să-mi fie iertat, mai cu seamă că nu din vina mea am aflat târziu cine eşti, ce gânduri şi ce aşteptări ai, ci pentru că nu îţi pui link spre blog când comentezi în altă parte 😛

    Felicitări pentru debutul în Nautilus! Poveştile mi-au plăcut, chiar am sesizat un uşor avans de la prima la a doua poveste, în sensul că naraţiunea este mai închegată şi mai plăcută la lectură. Sunt un cititor neavizat (am aflat mai nou că cititorii sunt de mai multe feluri, iar unii au mai multe drepturi decât alţii 🙄 ), din acela ce nu cunoaşte reguli şi nu căută alte scopuri decât deliciul lecturii. Din acest punct de vedere, nu pot decât să-ţi doresc multă baftă!

    O să vreau musai un exemplar din prima ta carte, când se va întâmpla evenimentul 🙂

    PS. Eventualele frustrări mărunte le trimit pe mail 😀 Asta dacă mi-l dai…

  2. îţi mulţumesc Crina pentru vizite, îţi mulţumesc şi pentru „investigaţie”.
    Nu fi surprinsă de faptul că m-ai crezut mai în vârstă, de regulă cei care ma văd mă cred mai tânăr decât sunt, cei care îmi aud vocea îsi închipuie că am pe puţin o sută şi ceva de kilograme alături de vre-o 50 de ani, cei care citesc ce scriu mă cred însă si mai în vârstă. În privinţa acestei erori din urmă îmi asum răspunderea, poate că mă exprim ca un pensionar sau poate sunt fixist cum îi stă bine unui om ajuns la vârstă înaintată. 🙂
    Ps. Eu iubesc bătrânii, pe cei care nu au îmbătrânit degeaba.

  3. Feri,descopar de fiecare data o alta imagine a ta care intrupandu-se intr-un tot, te arata asa cum esti.La fel ca si Crina te vedeam cu mai multa experienta de viata, constat ca esti foarte tanar 35 de ani, sunt asa de putini.Scrii frumos, transformi spectacolul gandurilor in energii inaltatoare,iti si ne pui intrebari,cateoadata dai si raspunsuri ce ne lasa o mireasma de cunoscator fin.Scrie mult, scrie des, scrie in taina ,dar scrie.Cartea va apare, e profetie.

  4. Mulţumesc Mamineta pentru încrederea pe care o ai în talentul meu scriitoricesc. Eu am uneori îndoieli, de regulă reuşesc să depăşesc momentul spunându-mi un adevăr care mă ajută: nu scriu pentru a-mi fi recunoscute cine ştie ce calităţi ori pentru a ajunge vreodată celebru prin publicarea unor cărţi. Eu scriu pentru că este una dintre plăcerile mele. Dacă se întâmplă ca cineva să-mi publice o carte şi să fie pe placul publicului cu atât mai bine. Dar chiar dacă toată lumea va concluziona că sunt varză, eventual nu voi mai publica dar voi continua să scriu. Dacă nu în altă parte atunci pe blog-ul acesta.

    35 de ani sunt puţini ca număr. Dar în cazul vârstei nu anii trăiţi contează ci numărul întâmplărilor, situaţiilor sau a oamenilor care şi-au lăsat amprentele pe noi şi ne-au făcut să devenim ceea ce suntem. Aşa că s-ar putea ca în ciuda anilor puţini să fiu deja bătrân în gânduri. Sper să nu ajung vreodată bătrân în sentimente ori în spirit.

  5. Felicitări pentru premiul cîştigat la Timişoara, Balin!
    Şi la mai mare!

  6. Mulţumesc Florin!
    Felicitări şi ţie, crede-mă că este o mare onoare să stau pe acelaşi podium cu tine.

  7. Pentru mine este o mare uimire că m-a băgat în seamă juriul. 🙂

  8. Mă gândeam că poate mergem împreună la Timişoara, când va fi cazul. Trece drumul mai uşor…

  9. Feri încă un cvasi-secui simţitor româneşte te salută şi-ţi urează succes cu blogul şi cenaclul şi scrisul în general. Mă bucur mereu că sunt şi alţii asemeni mie şi care îmi pot deveni prieteni virtuali sau chiar reali. Pentru început te voi trece la blogroll pe propriul blog ca să revin aici mai des pe viitor cu speranţa că vei face acelaşi lucru în ce mă priveşte. Mersi şi numai bine!

  10. Bun venit George! Mă bucur să aflu că mai gândesc şi alţii asemeni mie. Bun venit în blogroll-ul meu!

  11. Draga Feri, poate ca vocea ta pare de 100 de ani, dar rasul te tradeaza :)…iar scrierile tale arata un om nu de 100 de ani, ci de 1000 de ani, ceea ce e bine, zic eu, pentru ca felul in care scriem, in care ne exprimam, ne dezvaluie pe noi exact asa cum suntem…stii asta, nu?
    N-am mai intrat cam de mult pe blog-ul tau si ma intrebam ce mai face domnul…mandea007. Un personaj interesant si ” acid” :), de altfel. Probabil ca la prima ora va pescui pe undeva, cine stie ce rechin :)…sau macar un pastrav. Toate cele bune, domnule mandea! Si tie, Feri! Deja te-am felicitat pentru premiu. Scrie in continuare ca bine faci. Poate faci o nuvela din schitele acelea! As fi prima care ar cumpara-o!

  12. Mulţumesc Aryana pentru încurajare.
    Mandea 007 se pregăteşte de pescuit, din câte am înţeles …şi până se deschide sezonul enervează zeiţa norocului pe site-ul Revista scriitorului. 🙂
    1000 de ani? Acum aflu de ce mă simt aşa!? 🙂

  13. Nu era o incurajare, ci o certitudine:)! Schitele tale sunt…no comment!
    Poate ca am exagerat cu 1000 de ani :)…dar nu esti prea departe de asta.
    Merci ca mi-ai spus de domnul mandea…n-am mai vizitat de mult site-ul Revistei…
    Si, ca tot nu a venit vorba…culoarea mea de ieri a fost…rosu, pana s-a gasit cineva sa mi-o decoloreze 🙂

  14. As vrea sa-ti trimit ceva pe mail? Se poate?

  15. Trimite-mi, dragă Aryana!

  16. Voiam sa te invit sa scrii ceva. Nu iti gasesc aici adresa de e-mail, sau nu ma pricep eu sa o caut. Ia tu legatura cu mine. Mersi.

  17. Salut, ma bucur mult ca am facut cunostinta. Mailul meu e oliviucraznic@yahoo.com, daca e ceva. Felicitari pt activitatea desfasurata si succes in continuare! Numai bine!

  18. Încântat de cunostinţă, Oliviu. Sper că te vom vedea cu regularitate la cenaclu şi vom mai avea ocazia să vorbim.

  19. cu siguranta. doar ca din cauza serviciului, probabil voi ajunge in majoritatea cazurilor pe la jumatatea cenaclului…
    pe data viitoare!

  20. Nu e o problemă nici dacă apari mai târziu, important este ca vrei să participi.

  21. Ma omoara ochii si buzele tale. 0756918897 orice vrei, oricind vrei

  22. Orice , oricând? Atunci vreau sa fiu lăsat în pace, mereu.
    Mulţumesc pentru vizită, dar crede-mă că m-aş fi bucurat mai mult dacă remarcai altceva, nu doar nişte ochi şi nişte buze, ci şi ceva din cuvintele care mă caracterizează mai mult decât cele observate de marea majoritate…

  23. Exagerezi aiurea. Ti-am facut un compliment, multumeai si era destul. Teoria chibritului ma plictiseste, pe tine nu?

  24. Draga Dalia, în lumea mea complimentele sunt de genul:” ai ochi frumoşi”, „ai o voce plăcută”, ” imi place cum gândeşti”, etc., dar nu sunt insotite de numere de telefon şi nici de orice-uri sau oricând-uri.
    Teoria chibritului mă plictiseşte întradevăr, dar la fel pot spune şi despre domnişoarele pornite la agăţat pe net. Trăim în lumi diferite, cu normalitate diferită, aşa că hai să ne vedem fiecare de treaba noastră.
    Subtitrare pentru cazul în care ai nevoie: Găseşte-ţi alt teren de joacă!

  25. tu pierzi. eu sunt tanara si frumoasa, gasesc ca tine cati vreu. Tu gasesti fete ca mine sa te bage in seama? invita-ma la o cafea si-ti garantez, ca nu ma mai uiti toata viata. sunt experta. Pe cine strang o data, cum stiu eu, se indragosteste instant.

  26. Draga mea, Dalia, Octavia şi cum vrei tu să te mai semnezi, hai să luăm lucrurile la rând.
    Ar fi bine să te decizi dacă eşti bărbat sau femeie, nu de alta dar la ultimul comentariu, la adresa de e-mail ai trecut mihaidragossuciu careb nu prea pare a fi numele unei fete…
    Mai departe: Dalia Octavia Puşcaş, la blogul căreia mă trimite link-ul ataşat de nick-ul tău de moment pare o fată cu minţile acasă. Crede-mă că mă pricep la oameni şi dragul/draga meu/mea , te asigur că tu nu ai nici o legătură cu ea, nu te mai strădui că oricum nu reuşeşti să i te destitui.
    In continuare: sunt ceva mai inteligent decât ar putea crede vreodată o gâsculiţă/ un gâscan ca tine. Punând între ghilimele numărul tău de telefon şi dând căutare pe google primul rezultat returnat a fost acesta: http://prieteni.okay.ro/profil~user-LoreSexy.html
    Altfel spus nu m-a înşelat instinctul când mi-a şoptit că la cei/cele de teapa ta ieşirile în decor se ţin lanţ şi nu constitue evenimente unice… Totuşi mă îndoiesc şi că ai avea vreo legătură cu acea LoreSexi, nu de alta dar cele de genul ei, care mărturisesc deschis că sunt nimfomane, dau dovadă de o sinceritate dezarmantă, o sinceritate pe care eu o apreciez. Tu însă nu te ridici la acest nivel, te ascunzi când în spatele unui nick, când în spatele altuia, ai când o adresă de e-mail, când alta şi laşi un număr de telefon cules probabil la întâmplare şi te dai cine nu eşti.
    Dar încă n-am terminat, răspund şi la acest comentariu al tău, îţi promit însă că toate comentariile tale viitoare vor fi şterse fără răspuns.
    Aşadar: eu pierd. Abia aştept, draga mea, să te pierd. Mă îndoiesc că-ţi găseşti pe cineva ca mine pentru simplul fapt că oamenii ca mine nu bagă în seamă fetele ca tine. Găseşte-ţi mai bine un băiat pe măsura ta şi încercaţi să fiţi fericiţi.
    Eu nu vreau să găsesc fete ca tine, din păcate însă cele de genul tău cam au darul de a mă descoperi cu toate că nu mă bucur deloc de astfel de atenţii.
    Nu mă îndoiesc că eşti expertă, tocmai de asta te-aş ruga să mă scuteşti pe viitor. Dacă te încălzeşte cu ceva îţi pot promite că deja ai făcut suficient cât să nu te pot uita uşor şi chiar să te dau exemplu negativ celor din jur.
    „Pe cine strang o data, cum stiu eu, se indragosteste instant”
    Asta da, cred. Sper că vorbeai de strâns cu uşa…
    Dar cred şi că cel care te aude fuge mâncând pământul.
    PS. Sper ca niciodată. nici o clipă, să nu conştientizezi cu adevărat cum eşti, altfel teamă mi-e că nu te vei mai suporta.
    Baftă pe viitor şi toate cele bune,
    eu, marele pierzător

  27. Tocmai ti-am citit cateva dintre povestiri intr-o antolgie gasita pe net. Felicitari din toata inima!

  28. Mulţumesc, Adrian! Sper că textele citite să fi fost suficient de convingătoare cât să mă mai citeşti.

  29. Musai să te felicit şi eu. Şi să spun că dacă primii „comentatori” te credeau mai bătrân, eu te credeam mai tânăr.

  30. Păi…când mi-am făcut poza şi chiar şi blogul, chiar eram mai tânăr 🙂
    Merci!

  31. Nu mă gândisem că ai pus o poză de ieri 😀
    Doar că, de la înălţimea vârstei mele, stilul tău de scris era cam prea proaspăt pentru 35 de ani. Aşa, un 28. Mulţi înainte!

  32. Feri, draga, citindu-te imi incarc bateriile dupa o zi de munca. Multunesc.

  33. Mă bucur să aud asta! Eu, tot după o zi de muncă, îmi încarc bateriile scriind, aşa că împreună facem echipă bună.
    Mulţumesc!

  34. Imi pare rau ca te-am pierdut ca prieten…

  35. @Khathy. Nu m-ai pierdut ca prieten, draga mea, să nu crezi asta. Poate că ţie aşa ţi s-a părut, ori poate la asta te-ai aşteptat obişnuită fiind cu reacţiile unora sau poate m-ai înţeles tu greşit considerându-mă aşa cum nu sunt. Vezi tu, Kati, eu râd şi glumesc cu toata lumea iar glumele mele uneori sunt greşit înţelese, caz în care mă opresc şi abordez problema cu mai multă seriozitate. Nu înseamna că m-am supărat, nici ca ridic un zid în jurul meu şi nici măcar că-mi doresc să trasez clar spaţiul meu vital, vreau doar să clarific situaţia pentru a mă asigura că cel/cea de lângă mine nu va avea de suferit. Uneori, poate şi din cauza felului meu de a fi, unele fete îmi interpretează greşit gesturile şi vorbele. Unele se îndepărtează crezând ca vreau ceva anume de la ele, acel ceva despre care se presupune ca-l vor toţi barbaţii de la toate femeile. Apoi, când înţeleg, daca mai au timp si răbdare să înţeleagă ceva şi nu doar sa rămână cu prima impresie, se întorc şi ma văd aşa cum sunt realmente. Altele se apropie mai mult crezând că vreau acel ceva ce vor ele să-mi ofere, apoi, când se conving că au înţeles greşit, se îndepărtează ori considerând că le-am jignit ( toata lumea se zbate pentru acel ceva iar eu refuz deşi mi se oferă) ori crezând că eu mă consider deranjat de prezenţa lor. De fapt nu e nici una, nici alta, trebuie doar să înţeleagă toţi cei din jurul meu că sunt doar cel care sunt şi nu fac absolut nimic pentru a fi sau a nu fi cum se aşteaptă cineva. Se poate înşela doar cel care are anumite aşteptări de la ceilalţi, iar eu nu am de la nimeni nici un fel de aşteptări, îi accept pe toţi aşa cum sunt şi dacă cel care azi mi-e prieten mâine mă tradează eu tot nu mă voi simţi înşelat pentru că indiferent cât de bun prieten îmi este, eu ştiu că oricine este capabil de orice, depinde doar de situaţie, de context, de preţ.
    Ar putea crede cineva că sunt extrem de singur, dar s-ar înşela. Eu vă am pe voi toţi în jur şi sunt cu voi toţi, doar că nu sunt la acel nivel la care mici porniri naturale să mă controleze, ori să mă determine să operez schimbări în relaţia mea cu cineva. Tu, draga mea, fii aşa cum eşti. Iar mie dă-mi voie să rămân cum sunt, chiar dacă prin asta mă îndepărtez de imaginea pe care ţi-ai făcut-o despre mine, chiar dacă nu cunoşti pe nimeni să fie ca mine. Şi vom putea fi prieteni mereu, ne vom putea respecta pentru întotdeauna, ne vom putea ajuta uneori iar când asta nu ne va sta în putinţă măcar vom putea schimba câte o vorbă, cât sa ştie celălalt că este cineva cui îi pasă. Chiar dacă nu poate face nimic si chiar dacă nu vrea nimic anume de la celălalt.

  36. salut, am trecut pe la tine… vad ca nici tu n-ai mai fost demult. 🙂 sa nu crezi c-am uitat ca-ti sunt dator. 🙂 ma gandeam ca e bine sa-ti aduc aminte ca inca n-am crapat… si ca tot incerc sa-mi revin. toate cele bune (evident… peste 18 ani ca sa n-avem probleme) si poate mai citim ceva proaspat de la matale 🙂 nu?

  37. Sarbatori Fericite si mult noroc! Sa Fi creativ si sa revii cu povesti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: