Philip K. Dick- Clanurile de pe Alpha

62194

O nouă surpriză plăcută făcută de editura Nemira cititorilor care apreciază science-fiction-ul de calitate: Clanurile de pe Alpha, carte aparţinând marelui şi veşnic regretatului Philip K. Dick.

După cum am spus şi într-o recenzie mai veche, scrisă de asemeni unei opere a lui Dick, acesta are deosebitul talent de a se juca cu realitatea. Nimic nu este absolut sigur, atunci când el povesteşte, ceea ce iniţial ni se pare un adevăr care nici măcar nu merită pus în discuţie, se poate degrada, transforma şi modifica în mii de feluri până devine orice doreşte autorul. Nu face însă acest lucru prin afirmaţii simple bazându-se pe libertatea de a spune orice ca autor, nu, el ne conduce pas cu pas, prin concluzii logice până ajungem la afirmaţii care deseori lezează aşanumita judecată sănătoasă.

Să vedem aşadar cum se joaca Philip K. Dick cu mintea noastră în aceasta carte.

Ce sunt nebunii? Paranoicii? Schizofrenicii? Hebefrenicii? Maniacii? Răspunsul este evident: sunt nişte persoane care au neapărată nevoie de îngrijire medicală deoarece prin natura boli lor şi-au pierdut simţul realităţii şi reprezintă un potenţial pericol atât celor din jur cât şi propriei persoane. Pare evident că această afirmaţie este adevărată. Ce se întămplă dacă admitem că fiecare dintre noi trăieşte într-o lume proprie în care el însuşi este măsură a lucrurilor şi funcţie de sine stabileşte valoarea celorlalţi, normalitatea lor sau defectele? O primă concluzie la care ajungem este că tot aşa cum nouă unii ni se par evident paranoici sau maniaci, la fel putem şi noi să părem în lumea lor cel puţin la fel de bolnavi. Aşa că Philip K. Dick ia un om cât se poate de normal, un om aşezat la casa lui, bine ancorat în realitate, cu o soţie la care ţine şi care , întâmplător, este psiholog. Eroul , ca angajat al CIA are îndatorirea de a dirija un simulacru. Nu vă explic eu ce-i , tot ce se cere a fi reţinut este că prin natura meseriei sale nu-i sunt străine lumile virtuale.

Pe cealaltă parte ni se prezintă bizara civilizaţie născută pe un satelit ce îniţial fusese colonie a pământului şi a fost folosit drept spital de boli mentale. După retragerea autoritaţilor şi personalului medical, bolnavii s-au organizat în caste, funcţie de bolile cu care fuseseră diagnosticaţi şi în decursul a zeci de ani evoluaseră, astfel maniacii dezvoltaseră tehnici militare, paranoicii ajunseseră să-şi fabrice simulacre de dragul protejării propriei persoane, pe când hebefrenicii, unii dintre ei,prezentau semne ale unei spiritualităţi, înţelepciuni şi sfinţenii. Dincolo de lipsa lor de ambiţii, erau capabili cu minţile lor simple să modifice realitatea curentă după bunul plac.

Două evenimente generează acţiunea cărţii, odată decizia autorităţilor terestre de a recucerii fosta colonie şi delegarea cu această ocazie a soţiei agentului CIA pentru evaluarea stării psihice a foştilor pacienţi, precum şi decizia acesteia de a divorţa de soţul ei, decizie care generează o serie de manifestări ale eroului Chuck Rittersdorf care îl califică drept bolnav psihic. După o sumedenie de răsturnări de situaţie, de trădări , de rătăciri în lumi despre care deseori ar fi greu de stabilit dacă sunt reale sau virtuale, ajungem în situaţia de a simţii dezorientarea eroilor care iniţial fuseseră convinşi de coincidenţa lumii reale cu lumea percepută de simţurile lor.

În final, eu ajunsesem să-mi pun întrebarea firească: ce-mi garantează că eu sunt fiinţă omenească psihic sănătoasă, din moment ce este cât se poate de evident că şi lumea percepută de cei bolnavi coincide cu imaginea lor despre lume? În aceaşi dilemă ajung şi personajele cărţii lui Dick şi surprinzător, cel care iniţial arăta toate simptomele unei sumedenii de boli mentale, începând cu obsesii, deprimări ce-l împingeau în pragul sinuciderii, ideea fixă de a-şi ucide fosta soţie, se dovedeşte a fi sănătos pe când tocmai psihiatra se dovedeşte a avea o dereglare . Concluzia finală se impune practic de la sine fără să mai fie rostită, prezentarea simptomelor tuturor bolilor psihice denotă normalitate, asta deoarece mai mult sau mai puţin, fiecare dintre noi avem o oarecare doză de obsesii, impulsivităţi, avem idei fixe şi suntem uneori deprimaţi. Din acest punct de vedere cartea poate fi privită şi ca un avertisment ce ne îndeamnă să nu ne grăbim cu catalogările semenilor noştri, deoarece tocmai care prezintă semnele unei siguranţe de sine exagerate ar putea masca prin asta o suferinţă psihică, pe când cei care prezintă semnele unei boli ar putea avea motive reale pentru acele manifestări.

Noi, trăind realitatea secolului XXI cunoaştem lumile virtuale realizate pe computer, cu mult înainte însă ca aceste lumi să prindă viaţă, Philip K Dick reuşea să creeze în faţa ochilor noştri lumi care ar putea liniştit concura şi în ziua de azi, sub aspectul complexitaţii lor cu cele realizate de ciberneticieni, aşa că tot ce pot spune este că acest autor se dovedeşte a fi captivant , fermecător şi impresionant şi cu acesta scriere ca şi cu toate celelalte.

Anunțuri

~ de balinferi pe Decembrie 29, 2008.

2 Răspunsuri to “Philip K. Dick- Clanurile de pe Alpha”

  1. […] Books Balin Feri Alex Boldea Doua recenzii in engleza la […]

  2. […] Robert J. Sawyer- Alegerea Lui Hobson Ken Grimwood- Replay G. R. R. Martin- Urzeala Tronurilor Philip K. Dick- Clanurile De Pe Alpha Orson Scott Card- Stăpânul Cântecelor Michael A. Stockpole- Hărţile Prevestitoare Orson Scott […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: