despre frustrarea românescă

Potrivit DEX-ului a frustra are semnificaţia de a lipsi pe cineva de un drept sau de un bun. Poate însemna eventual şi a înşela pe cineva. Dar cam atât. Este însă un cuvânt care „sună bine”, atât de bine încât a ajuns un termen utilizat cât se poate de larg şi de frecvent, în mintea unora este un sinonim acceptat pentru orice alt concept care desemnează un defect, aşa că „frustrat”-ul înseamnă şi prost, şi „fraier” -un alt cuvânt extraordinar de util celor ce au grave lipsuri de vocabular, poate însemna şi dobitoc sau tâmpit. Aşa ajunge de exemplu domnul Mititelu de la Craiova să se simtă frustrat pentru că echipa de fotbal a domniei sale depinde de fluierul lui nea Caisă, adică a arbitrului. Din asta eu înţeleg că domnul Mititelu se simte lipsit de un drept ca urmare a faptului că la meciurile de fotbal se folosesc arbitrii dar mai ales de faptul că aceştia impun respectarea unor reguli. Aşa aflu şi că domnul Turcu de la Dinamo este un bătrânel mic, frustrat, complexat şi negricios. Tot domnul Ioan Negoiţă, cel care făcuse această afirmaţie spuse apoi că domnul Turcu degeaba este şmecher dacă este needucat şi suburban. Aşa că frustratul se încadrează perfect între celelalte noţiuni, după cum şi amintisem chiar la început.
Dar haideţi să nu ne mai mire nimic din ce-i legat de fotbalul românesc. Aici oricum sunt cu toţii „frustraţi”, Mitică pentru că-i la Ligă , ceilalţi pentru că nu sunt şi ei, Chivu e frustrat pentru ca nu se vorbeşte de el cât se vorbeşte de Mutu, ăsta-i frustrat pentru că se drogase cândva…dar şeful cel mai frustrat rămâne Jiji, la care această trăsătură pare a fi o moşternire de familie pe linie paternă , dacă e să judec după cât de des i se atribuie de către diferite persoane.
La noi, orice şofer prins în trafic dacă se apucă de claxonat îndelung, automat va fi considerat frustrat de către ceilalţi participanţi , domnul Mircea Badea a aflat că-i frustrat pentru ca şi-a permis să facă nişte comentarii privind box-ul, fără să aibe însă habar despre acest sport nobil. Dar frustrat este şi domnul Oprescu, dacă e să-l credem pe domnul Nicolăescu, însă în cazul actualului primar al capitalei frustrarea merge mână în mână cu nerealizarea sa politică şi profesională. Ştefan Bănică junior a ajuns frustrat deoarece avansurile i-au fost respinse de Adriana Bahmuţeanu şi ca urmare a atacat-o verbal într-o melodie întitulată Protest. Potrivit domnului Romulus Caplescu de la Adevărul-vezi numărul din 19 aug. 2009 – preşedintele Bush se simtea frustrat de prelungirea războiului din Irak, adică această prelungire îl lipsea de anumite drepturi ori în cel mai bun caz îl înşelase. Un domn Nae, de la România liberă ne informează că Năstase este un hipopotam îngâmfat şi frustrat ( luni, 29 decembrie 2008), încerc să-mi dau seama cine l-a lipsit pe domnul Năstase de drepturile sale, dar mai ales aş vrea să ştiu care aşteptări i-au fost înşelate. Despre frustrările produse de el poporului mai bine să nu vorbim…
Din Info-News citesc că platformişti au început să repete cum că domnul Tăriceanu este mediocru, frustrat şi disperat. Hrebenciuc îl declară pe Boc frustrat deoarece vorbeşte deocheat. Bun aşa. Nu mai caut, m-am convins. Toţi politicienii noştri, în ciuda faptului că se bucură de imunitate parlamentară ( spre frustrarea poporului) şi că legile le protejează interesele mai ceva decât reuşesc mamele să-şi protejeze odraslele, totuşi sunt frustraţi.
Pe site-ul Netlog am aflat că un user care făcuse niste propuneri indecente unei domnişoare, a făcut acest lucru din cauză că era frustrat, aici în sensul de obsedat sexual, dar tot frustrată era şi ea căci refuzase fără să-şi dea seama de potenţialul sau de potenţa tipului.
Dintr-un club (al neogenului) fondat de un „frustrat” (-în sensul de rupt de realitate) am aflat că pământul este plat, că oamenii niciodată nu au ajuns în spaţiu şi că toate filmele despre univers, sistem solar, etc sunt trucate. Am zis ok. Aşa-i. Chiar m-am oferit să mai dau câteva idei respectivilor afirmând că nici America nu există. Că în urmă cu sute de ani, când Columb a fost trimis să descopere America, el ştiind că s-ar duce degeaba, a preferat să se ascundă în pădure pentru câţiva ani, apoi să iasă la lumina şi să declare că da dom’le, a găsit America. Apoi l-a mituit pe Amerigo Vespucci, cel trimis să verifice informaţia şi astfel a stat şi acesta ascuns prin pădure. Obiceiul acesta s-a păstrat şi în zilele noastre, când cineva zice că pleacă în America de fapt se duce şi stă ascuns în pădure cu unicul scop de a le face în ciudă celorlalţi. În urma comentariului meu am aflat că sunt „un frustrat complexat, prea prost pentru secolul acesta şi că nu reuşesc să pricep adevărul afirmaţiilor privind planeitudinea pământului, din lipsă de incultură”. Am mulţumit frumos pentru recunoaşterea lipsei de incultură apoi am fost exclus din club ca nefiind îndeajuns de evoluat pentru a fi primit între oameni aşa selecţi. Culmea că nu m-am simţit frustrat.
După cum am aflat azi, cineva şi-a permis să-l catalogheze drept frustrat şi pe domnul Aspoiu (cititor sf) pentru care am tot respectul deşi nu-l cunosc personal, îi apreciez însă activitatea. Lui am ţinut să-i precize într-un comentariu că a fi declarat frustrat nu înseamnă neapărat ceva rău. Poate însemna de exemplu că nu eşti asemeni celui care te-a numit aşa şi acest lucru, dacă stai să priveşti atent, este deja un compliment.

Anunțuri

~ de balinferi pe Ianuarie 3, 2009.

18 răspunsuri to “despre frustrarea românescă”

  1. Poate ca nu sunt bine-venita aici, dar totusi as vrea sa dau un copy/paste pentru a vedea ca Shauki nu a facut pe nimeni frustrat. Acesta e raspunsul atat de contestat:

    „kyodnb, nu am de ce sa iti enumar tii criteriile dupa care ma bazez eu cand recomand o carte. Sa zicem ca o rasfoire si o parcugere scurta au fost de ajuns. In plus, niciodata nu am avut vreo dezamagire in privinta cartilor cumparate. Si nici nu sunt genul care cumpara carti doar de dragul de a o face. Replica ta ma lasa rece: “sau ti-a placut coperta?” Uite, ca sa fiu sincer, coperta nu e cine stie ce. Deci nu dupa asta o recomand. Si din cate stiu, de recomandarile mele nu s-a plans nimeni. Imi place Razboiul Reginelor, chiar asa, fara sa-l fi citit. Si cu asta am terminat. Imi pare rau ca nu pot fi la nivel tau, sa am cunostinetele tale ca sa pot analiza texte. Ca numai critica nu se cheama ce faceti voi acolo. De obicei, vizitatorilor blogului meu le spun bun venit. Tie iti spun: cara-te! O seara placuta!”
    Si nici in cel de-al doilea comment care l-a pomenit pe Kyo nu s-a folosit acest cuvant:
    „Oana, dar nu ma cert din cauza ta. Bine, poate putin. Dar replica aia m-a jignit: el a vazut probabil in mine un copilas care se entuziasmeaza la coperti – stii, totul colorat si frumos. Nu sunt “expert”, asa cum este domnia sa, dar sa ma futa mai putin la cap si sa se duca cu aerele lui de om cult acolo pe unde a vazut lumina zilei!”
    Ok, imi cer scuze ca am indraznit sa-mi spun parerea pe tema asta, dar are si el dreptul sa-si exprime parerea, poate ca e mai dura, dar e parerea lui si a incercat sa se apere. O seara buna!

  2. Dragă Oana, pe blogul meu toata lumea este binevenită.
    Eu sunt ultimul dintre oamenii care să refuze cuiva dreptul la replică, aşa că indiferent ce ai considera tu că ai de spus la un anumit subiect, eşti binevenită. Potrivit setarilor, primul comentariu al oricui va fi moderat, toate celelalte vor apare automat.
    În războiul acesta, să mă iertaţi cu toţii care sunteţi implicaţi, cât se poate de stupid, nu doresc să mă implic. Articolul, dă-mi voie să numesc aşa postarea, nu te vizează pe tine şi nu vizează pe nimeni în mod deosebit, este doar o referire la modul general asupra unui fenomen social tot mai raspândit şi anume utilizarea în exces a unor cuvinte, fără să se ţină cont de adevăratul lor sens.
    Despre cartea ta am mai afirmat odată că nu am reuşit s-o citesc. Mai mult nu doresc a spune despre ea, dacă e să discut despre cărţi le prefer pe acelea care mă fascinează şi nu despre cele care dintr-un motiv sau altul nu sunt pe lungimea mea de undă. Nu cred că afirmaţia mea este jignitoare sau supărătoare în vreun fel, dacă totuşi aşa consideri, atunci îmi cer scuze de pe acum şi promit ca niciodată să nu mai pomenesc despre subiect nimic.
    Ps. Nu fi avocatul nimănui, chestia asta nu dă bine. Dacă domnul Shauki se simte atins de oricare parte a postării mele este binevenit să-şi spuna părerea.

  3. Aici nu e vorba de cartea mea sau de orice alta carte. Incercam doar sa arat ca Shauki nu a folosit cuvantul „frustrat” si nici nu a injurat. Atata tot. Mi s-a parut mie normal sa fie expus si punctul lui de vedere. Stiu ca acest articol nu avea nimic de-aface cu mine, nici nu am spus asta.

  4. Hai sa te abuzez si io.
    Nici eu nu vad legatura dar ma rog, pentru trafic ce nu facem.
    Si da! E stupid.
    Si mai am io o nelamurire: de ce zice Oana de Shauki si cuvantul „incriminat”?
    De ce nu zice despre ea si „concubinajul” foarte fericit pe care il are de mult timp cu „frustrat” si toata familia sa? Aproape ca nu exista post pe blogul doamnei care sa nu contina acest cuvint sau una din rudele sale.
    Mna & Na?! Da?

  5. Mna&Na sunt rude cu frustrat? Eu nu stiam. De trafic nu am nevoie, am suficient. Sa inteleg ca nici Mna n-am voie sa folosesc, ciudat, l-am imprumutat de la King si nu mai scap de el. King are voie, nu? Ma rog, daca e marca proprie o sa incerc sa mi-l scot din vocabular.

  6. Spune-mi ceva cu sau despre „frustrat”, please…

  7. Asa ca am uitat: sa stii ca postarea aia noua cu moartea mi-a placut foarte mult! Pe bune! Are feeling si cam tot ce-i trebuie. Mi-a placut! 😀

  8. si eu sunt „frustrat” Feri ca la mine nu se cearta lumea pe blog…

  9. […] Despre frustrarea romaneasca – un eseu foarte fain semnat de Balin Feri. Nu are legatura cu “frustrarile” de […]

  10. „Frustrat devii cand ti se pare drept, normal ca prezentul sa evolueze intr-o anumita directie insa te inseli. Prin urmare frustrat nu poti fii decat prin combinatia a doua elemente: o speranta neimplinita si un sentiment de indreptatire. Daca sunt frustrata simt ca mi s-a furat ceva, chit ca mi s-a furat ceva ce inca nici nu aveam, dar mi s-a furat un viitor care era atat de sigur incat il traiam inca de pe acum”
    Aspoiu, sper ca nu incepe sa-ti placa de mine, pentru ca incep si io sa ma simt frustrata 😉 Si n-am timp. Viata mea e prea scurta pentru asta.
    2. Am scris aici pentru ca nu am de gand sa mai intru la tine. Nu vreau sa va simtiti prost din cauza mea.
    3. Pe subiectul asta nu mai scriu nici aici. Cum ai spus tu intr-un post de-al meu, vorbesc cu tine despre pasari, curcubee, etc, dar nu despre carti sau orice te face sa-ti iesi din fire. Azi am realizat ceva, si cu siguranta ceea ce am realizat nu are legatura cu tine sau cu cei care nu ma plac 😉
    Poate ca am inceput cu stangul – apropo, pana la ora asta tot n-am inchis ochii – dar tu habar nu ai prin ce trec eu zilnic. Am trecut prin prea multe cacaturi ca sa mai pot suporta si altele. Ok, daca vrei sa vorbim despre vreme, sa stii ca sunt dezamagita, voiam sa ma dau cu masina pe gheata, dar nici macar nu ploua 😦

  11. De placut sau neplacut e cu dus si intors. Si ca sa fii si tu frustrata, sa stii ca sint si lucruri care imi plac la tine. Imi place ca nu te opresti din scris, ca esti ambitioasa si curajoasa, ca visezi „chestii” de pe alte lumi.
    Dar nu imi place cum te ataci si te infoi aiurea cand esti criticata in loc sa tragi niste concluzii si sa remediezi anumite aspecte, nu-mi place ca iti plac laudele gaunoase si ca ai agreezi pe cei care se gudura pe linga tine in mod gretos, ca nu iti recunosti greselile, si unele posturi ale tale, alea „frustrate” (vezi, vezi!) coboara nivelul limbajului periculos de mult.
    Tre’ sa zic ca la faza cu omu’ negru am ramas mut. Pe moment, pentru ca apoi mi-am amintit cu e intr-o tara unde politia si justitia sint doar „institutiile” unde se fac diverse aranjamente pentru absolvirea interlopilor. Intotdeauna Pitestiul mi s-a parut orasul cu cei mai agresivi soferi, prin extensie, cei mai agresivi oameni… Asa ca nu mir sa aud ca sint si psihopati in fauna locala. Iar cei care ar trebui sa faca ceva stau cu destu-n cur asteptand urmatoare spaga…
    In alta ordine de idei, m-ai facut curios ce ai realizat…

  12. Pitestiul este, intr-adevar, asa cum il descrii. Ca sa traiesti aici e o adevarata provocare. E greu sa nu te enervezi in trafic si sa nu-ti dezvolti un anumit limbaj, se impune, altfel ai muri de inima. Cam trebuie sa nu o ai, la drept vorbind.
    Accept cand mi se spune ca am gresit, dar nu atunci cand se face pe tonul ala agresiv si atotstiutor, totusi sunt taur, vad repede rosu in fata ochilor.
    Exista o Alina din Pitesti – nu face parte din bloggeri – care mi-a scris luni de zile chestii „gaunoase”, laude, si pe care n-am publicat-o decat din cand in cand, atunci cand mi s-a parut a fi cu picioarele pe pamant. Asta asa ca sa stii ca nu imi plac oamenii aia. De obicei cei pe care-i vezi tu laudandu-ma fac parte dintre cititorii mei – ai sa te miri, dar sunt anti manele 😀
    Pe domnii psihopati ii atrage tata, care e un cunoscut om al orasului, doar ca, din pacate, daca el da cu tangu-n dreptul, totul mi se imputa mie. Asta-i viata: razbunati-va pe cel mai slab, pai nu?
    Poate ca n-am realizat nimic cu adevarat. Ma chinui sa realizez un doctorat, important pentru mine. Nu, de scris nu ma las, poate sa arunce toata tara cu pietre in mine, ma voi considera si eu o Maria Magdalena si cu asta basta.
    Voiam sa-ti mai spun ceva, nu am ponegrit deloc „Dune”, am zis ca mi-a placut, dar nu suficient de mult cat sa ma faca sa citesc toate volumele.
    Ok, si inca ceva, si terminam cu subiectul asta, tocmai imi dau seama ca am mai bine de 48 de ore de nesomn si n-am terminat referatul pentru maine, care are o multime de cuvinte fara sens 😉 Tinand cont ca in ciuda faptului ca ai mei sunt oameni bogati, eu a trebuit sa obtin totul singura pentru ca nu mi s-a oferit, cred ca totusi am realizat ceva, am invatat sa trag, chiar daca multe lucruri legate de sanatatea mea nu imi permit asta. Si, probabil, de fapt sigur, voi muri mult mai repede decat un om normal, peste vreo 20 de ani asa, mai rezista pana atunci, ca apoi nu te mai chinui 😆 Ok, o seara buna, inca am de facut studii asupra jurnalistilor din Kosovo, puteam sa ma omor si mai usor, dar nu stiu ce mi-o fi venit sa aleg subiectul asta 😀

  13. Probabil am nimerit eu numai zona aia unde ai scris ca „Dune” te-a adormit. Sorry.
    Da’ nu-i bai, cu ocazia asta m-am convins ca tot mai intri pe la noi 😉

  14. Cam târziu pe anul ăsta, dar zic, altfel nu se poate: La mulţi ani Balin Feri, spor, inspiraţie şi tot ce îţi doreşti! 🙂

    Oriunde mă învârt în zona asta a blogosferei, dau de aceleaşi discuţii. Până la urmă, o să am impresia că cineva este invidios pe Oana şi prietenii ei, printre care am onoarea să mă număr (în realitatea – realitate şi nu doar în mediul ăsta virtual în care mulţi se pretind mai mult decât sunt). Asta chiar cu riscul de a fi catalogată nu ştiu cum. Voi lua şi de această dată în calcul partea plină a paharului. Yesssss. Semne bune anul are!
    Scuzaţi-mi îngustimea 😀

  15. Dario Pecarov a recunoscut ca e frustrat, poate chiar invidios… 😀

  16. E nasolment rău, dând glas propriilor frustraţiuni se nasc frustrări complementare în prietenii noştri.

  17. Nu-i niciun bai cu frustrările, primim. Numai voi vreţi să aveţi? Nu fiţi egoişti 😀

  18. vorba cantecului, toti suntem putin… frustrati :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: