şi ne-am Cenaclu-it sub egida ProspectArt

Cenaclul ProspectArt a intrat într-o nouă etapă a existenţei. După ce în urmă cu ceva ani şi-a dat duhul, acum, asemeni păsării Phoenix a renăscut din cenuşa proprie. Se cuvine să recunosc totuşi că nu era vorba chiar de cenuşă, nu s-a ajuns chiar până acolo, cei care au fost membri cândva au păstrat în sufletele lor suficient jăratic cât să reizbucnească vechea flacără a pasiunii de îndată ce vremurile au permis această renaştere.
Gata. Ajunge cu introducerea pompoasă. Hai să vă spun cum a fost pentru mine Cenaclul, ce impresie mi-au lăsat oamenii, ce a fost bine şi ce nu…
Aşadar, la rând precum s-au întâmplat.
Odată cu fondarea SRSFF, la întrunirile membrilor s-a discutat mult despre ce a fost cândva, ce vrem să fie de acum încolo şi care ar fi paşii necesari. Printre primele lucruri despre care s-a stabilit că au fost absolut benefice a fost şi existenţa acestui Cenaclu. Însă nimic nu se întâmplă atât de simplu cât de uşor e de spus. Aşa că organizări, stabilit cumva momentul în care să se întâmple acest eveniment astfel încât să nu fie nici prea devreme şi să se întrebe invitaţii ceva de genul „ ce-o fi SRSFF şi ce vrea de mă invită” , dar nici atât de târziu încât cineva să se simtă îndreptăţit a ne apostrofa cum că ne-am fi culcat pe-o ureche. Apoi altă întrebare privind locaţia acestei manifestări. Până la urmă s-au rezolvat toate şi s-a fixat o dată. Ulterior am aflat că în acea zi sala era ocupată şi a trebuit să amânăm. Iar atunci când în sfârşit s-a apropiat ziua cea mare am început să mă tem că nu voi putea participa. Îmi joacă feste sănătatea dar acum am avut noroc şi m-am simţit capabil. Totuşi am întârziat, nu că mi-ar sta în obicei ci din simplul motiv că trăim în România şi dacă ceva poate să mearga prost atunci cu siguranţă aşa va merge. Comandasem prin internet un scaun ergonomic încă la sfârşitul săptămânii de dinaintea evenimentului şi am aşteptat inutil luni, marţi şi miercuri sosirea curierului. Joi, exact în momentul în care trebuia să ies din casă a sunat telefonul şi am fost înştiinţat că peste douăzeci de minute îmi soseşte scaunul. Aşa că am stat. In sfârşit după patruzeci de minute a apărut curierul. Apoi fuga. Am luat primul taxi care mi-a ieşit în cale, m-am urcat pe o parte şi am coborât pe cealaltă că respectivul nu ştia unde-i Observatorul Astronomic şi a refuzat cursa pe motiv că vrea să ajungă acasă. Fuga la alt taxi. Am dat peste un domn care a înţeles că-i vorba de o urgenţă aşa că am vizitat câteva obiective turistice înainte de a ne apropia de destinaţie. Dacă aş fi plecat la drum cu fratele meu am fi fost trecuţi deja de Piteşti pe când am ajuns cu taxiul în Piaţa Romană. E bine şi aici, am plătit şi am luat-o la pas. La poartă m-a oprit organul. Recunosc că vina îmi aparţine în totalitate neavând faţă de scriitor ori măcar de fan sau la modul general nu am faţă de nimic ce ţine de cultură. Exceptând cea de sfeclă de zahăr…
Urc la etaj. Cam linişte. Când mă apropiu încep să aud şoapte, apoi se încheagă sunetele într-un discurs. Mă simt penibil, după ce că nici nu am fost membru în fostul Cenaclu, aşa că sunt la prima participare, fiind şi membru fondator al societăţii organizatoare mi se întâmplă să ajung în urma personalităţilor invitate. Intru discret şi văd că…degeaba. Toate capetele se întorc spre mine probabil pentru a identifica nesimţitul care după ce că întârzie se mai şi vede nevoit să scoale lumea în picioare neavând unde sta. Cunoscuţii mă salută dând discret din cap ceea ce atrage alte şi alte priviri. În sfârşit mă instalez şi încerc să devin una cu scaunul pentru a nu fi întrebat de CTP(Cristian Tudor Popescu) despre motivele vizitei. Aflu ulterior că a avut altcineva această onoare. Apoi după nici două minute constat cu surprindere că vorbesc. Mă ascult şi mulţumesc în gând că cel care se foloseşte după bunul plac de gura mea nu aberează. Se termină partea introductivă şi încep prezentările. Reuşesc să dau mâna cu prietenii, printre ei şi Nicu (Voicunike), unul dintre fanii înrăiţi ai sefeului. Era cazul să ne vedem şi la faţă pentru că la telefon ne-am auzit deja suficient cât să ne considerăm a fi prieteni. Cer încă un autograf de la doctorul ( Florin Chirculescu- Sebastian Corn), ceva mai târziu Sorin ( Camner) mă informează despre identitatea chelului ce stă în uşă. Aşa că cer şi acestuia un autograf, reuşim chiar şi să schimbăm câteva cuvinte în ciuda faptului că el este Roberto Quaglia iar eu „Nobody în păpuşoi”. Vorbim despre „ Pane Burro e Paradossina”. În pauză reuşesc să cunosc blonda către care s-au întors cele mai multe priviri, pe şatena finuţă şi pe domnişoara casual. Capricornk13, Dreaming Jewel respectiv Jen, în ordinea numerelor de pe tricou.
La scurt timp după revenirea în sală CTP se scuză dar nu mai poate sta, are obligaţii ce ţin de serviciu. Mă bucur că am avut ocazia să-l întâlnesc şi în viaţa reală. Opiniile îi sunt de regulă motivate, totuşi nu pot să nu observ că toate cele văzute prin ţara asta ca ziarist îl determină să fie mai pesimist decât e cazul. Ori sunt eu încă la vârsta marilor elanuri şi visez cai verzi pe pereţi acolo unde ar trebui să conştientizez adevărul unei opinii ce ne vorbeşte de lipsă de orizont. Oricum ar fi, CTP şi-a făcut datoria atunci când a fost cazul şi s-a oprit atunci când altele mai importante l-au chemat pe câmpuri de bătălie diferite de cele ale sf-ului. Acum e rândul nostru, al celor care au rămas şi al celor care li s-au alăturat să facem ceva. Dacă nu să ducem sefeul pe noi culmi atunci măcar să ne asigurăm că va supravieţui.
Apoi urmează textele. Teodorescu mă plictiseşte câteva minute, apoi fără să-mi dau seama când sau de ce dar mă prinde textul. Eu pot urmări şi astfel o povestire. Este exact ca într-o conversaţie. Omul are ceva de spus şi se cuvine să fie lăsat să se exprime. Apoi putem spune dacă aprobăm sau dezaprobăm cele auzite, dacă ne-a plăcut sau ba, dar pentru asta e nevoie să ştim să ascultăm. Povestirea nu este una extraordinară, sub forma ei actuală se situează undeva între mediocru şi bun, cu ceva retuşuri poate deveni bun şi dacă Teodorescu reuşeşte să dea viaţă proprie personajelor sale atunci va fi chiar o povestire excelentă. Ideea e bună, abordarea însă e prea fixată pe amănunte ce deşi sunt corecte şi la locul lor în cadrul naraţiunii trag povestirea în jos, aduce prea mult a popularizare a ştiinţelor financiare. Dar exact acesta este sensul cenaclului, să permită autorului să vină cu o primă formă a textului apoi s-o adapteze după observaţiile primite dacă le consideră a fi motivate. Cunoscându-l pe Teodorescu sunt convins că povestirea în forma ei finală va fi una remarcabilă.
Povestirea scurtă a lui Liviu Radu reuşeşte să capteze atenţia tuturor. Este o fabulă mitologică sau mitologie fabulizată, hazlie, cu personaje suficient schiţate pentru un text de doar o pagină şi jumătate…dar din păcate nu prea are treabă cu sefeul. Ceea ce-i un defect minor, înainte de toate ne ocupăm de literatură şi la o adică preferăm cu toţii să aplaudăm un text bun ce nu-i sefe decât să răbdăm un text ce-i sefe dar nu reuşeşte să fie şi literatură. Acum să nu creadă cumva cineva că m-aş referi la povestirea lui Teodorescu, nici gând. Deocamdată el este cel care ştie suficient despre literatură cât să-mi dea câte un sfat şi nu pot să nu fiu de acord cu observaţiile lui. Dar vor fi prezentate cândva şi astfel de texte şi-mi vine de pe acum să plâng de mila respectivilor autori pentru felul în care le vor fi textele desfiinţate. 
Şi a urmat berea…pentru cine bea aşa ceva. Din păcate o parte dintre cei prezenţi la Cenaclu au ales să nu participe şi la berica de după. Din punctul meu de vedere la cenaclu cultivăm literatura sf şi fantesy, la berea de după ne cultivăm relaţiile, prieteniile. Aici am reuşit să stau de poveşti şi cu Mike (Michael Hăulică), să schimb câteva cuvinte cu Bebe, cu Voicunike care mă bagă în datorii tot mai mari făcându-mi cărţi cadou, am schimbat câteva vorbe şi cu Truţă, Sorin, Tamaş şi Stătescu. Din păcate nu am avut acces şi la domnul preşedinte Ungureanu şi nici la Lăzărescu aceştia fiind prinşi la celălalt capăt al mesei în compania frumoaselor şi deloc timidelor noastre blogheriţe.
Aşa că…din punctul meu de vedere a fost o seară excelentă. Teoretizările exagerate mă lasă rece. Noi facem tot ce putem şi sunt convins că vom reuşi să ţinem în viaţă Cenaclul. Acum fiind prima noastră întâlnire cred că a fost bine că nu am încercat să invităm prea mulţi tineri sau mai multă lume în general. Deşi am fost mult mai puţini decât am fi putut fi totuşi unii s-au putut simţit ignoraţi, aşa că nici nu vreau să mă gândesc la cum ar fi fost dacă veneau acum nişte tineri care deşi sunt interesaţi de sf ar fi ajuns la concluzia că nu-i de ei Cenaclul pentru că nu-s băgaţi în seamă. Aşa că pentru început a fost bine aşa cum a fost. În plus noi nu aducem pe nimeni de mână. Noi putem garanta că va exista cenaclul multă vreme şi că toţi cei interesaţi de sf , fantasy şi horror sunt bine-veniţi oricând se decid să ne onoreze cu prezenţa. Iar cei care vor întradevăr să facă ceva în domeniu vor veni. Nu reuşesc să înţeleg motivul pentru care cineva ar aştepta invitaţie dacă vrea să participe aşa că nu înţeleg nici eventualele reproşuri pe motivul neinvitării cuiva. Poate că evenimentul nu a fost suficient mediatizat, precum susţin unii, eu totuşi consider că a fost bine aşa. Nu mă impresionează cu nimic dacă participă la prima întrunire douămii de oameni în idea întâlnirii unor personalităţi invitate, prefer să avem un număr rezonabil de participanţi cum a fost acum, dar să-i avem constant. În timp toţi cei interesaţi vor afla şi numărul celor prezenţi va creşte, cei care vor considera că merită vor rămâne iar cei care ajung la concluzia că e pierdere de vreme la aceaşi concluzie ar ajunge şi cu şi fără participarea lor la relansare.
Eu o singură greşeală făcută de noi, organizatorii, reuşesc să identific. Asta este însă una imensă şi greu de iertat, noi sperăm însă că cei care iubesc sefeul şi fantasy-ul ne vor ierta de dragul pasiunii noastre comune. Greşeala a fost acela de a nu invita să ia cuvântul fiecare dintre invitaţii de onoare, mă refer cu asta în principal la Roberto Quaglia, dar bănuiesc că ar fi fost dispuşi să rostească două-trei cuvinte şi soţii Cernat, soţii Hanu sau Michael Hăulică. Acum însă e târziu să ne căim indiferent cât de rău ne-ar părea. Tot ce mai putem face este să ne cerem scuze pentru această nefericită întâmplare, să dăm vina pe agitaţia caracteristică oricărui început şi să ne exprimăm speranţa că-i vom mai vedea printre noi şi ni se va da ocazia să ne reparăm greşeala.
Pe această cale neobişnuită ţin să adresez mulţumiri tuturor participanţilor pentru că am avut onoarea de a petrece câteva ceasuri plăcute în compania lor şi să-mi exprim totodată speranţa de a mai avea această plăcere şi altă dată.

Anunțuri

~ de balinferi pe Mai 5, 2009.

14 răspunsuri to “şi ne-am Cenaclu-it sub egida ProspectArt”

  1. Multam.

  2. şi mie mi-a părut tare rău în primul rând că nu s-a prezentat toată lumea; habar n-am avut de Roberto Quaglia, de exemplu…sigur, politicos ar fi fost să-i şi ascultăm…
    nu-i nimic, data viitoare!
    ne faci să roşim pe mine şi pe dreaming, n-am intenţionat să monopolizăm pe nimeni, aşa era mis-en-place-ul:) data viitoare propun să stai mai aproape!:))

  3. Cum adică n-am intenţionat să monopolizăm? Ba eu chiar asta am intenţionat şi i-aş fi monopolizat pe mai mulţi dacă aş fi avut timp.

  4. Vedeţi domnilor? Asta este o procedură standard din partea fetelor, de zici că este o axiomă absolută. Dacă una zice că vroiau ceva obligatoriu cealaltă va zice contrariul, nu pentru că ar vrea neaparat să-şi contrazică prietena ci din calcul rece dom’le! Scopul este să ne zăpacească pe noi bărbaţii. Să vină aşadar toţi bărbaţii din lumea asta şi să înveţe, mai ales acei tineri care intenţionează să participe şi la cenaclurile viitoare.
    Iată abordare:
    CapricornK13 zice că nu vroia să monopolizeze pe nimeni…dar ma cheama mai aproape cu intenţia criminală cât se poate de evidentă de a mă monopoliza. dreaming Jewel recunoaşte cinstit că ea vrea să se ocupe de monopolizări,( abţineţi-vă de la a vă apropia de ea, e răcită şi vrea să dea viruşii la „şheruit”) dar nu lansează nici o invitaţie ci aşteaptă să fie ea monopolizată. Iar eu stau, calculez, pun lucrurile cap la cap, le întorc pe toate feţele, încerc să privesc situaţia matematic pentru a găsi o soluţie reală dar … degeaba. Tot la una complexă ajung, din nefericire pentru noi săracii şi amărâţii de bărbaţi, indiferent ce am alege să credem ori să facem tot vom sfârşi prin a fi acuzaţi de una din ele că suntem grei de cap şi nu am reuşit să înţelegem mesajul deşi era clar. 🙂
    Acum deja este o obligaţie morala din partea voastră să participaţi şi la următorul cenaclu pentru a putea clarifica lucrurile astea încâlcite stând faţă în faţă ( cu duşmanul) 🙂

  5. ei, lasa, ca nu e o obligatie deloc, de fapt noi venim din proprie vointa, daca nu din alte motive, macar sa desavarsim opera/misterul de care presupui tu mai sus ca ne ocupam:))

  6. Oare ce ar fi mincarea fara sare si piper? 🙂
    Feri nu mai fi gelos ,la fel si Sorin! 😀
    Intotdeauna femina a avut de cistigat,iar atuul lor pricipal il reprezinta frumusetea – fizica si spirituala! asa sunt ele mai cu vino-incoace!
    Citind din clasici=Apocalipsa ar fi nimic fara voi doua alaturi! iar viata o realitate sumbra!

  7. „Eu nu …strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea
    tainele ce le întâlnesc în calea mea.”
    Totodată:
    „Eu nu … mă căiesc c-am adunat în suflet şi noroi”

  8. Domnule Feri, nu incetezi sa ma uimesti, pe cuvant! Dupa ce in urma cu vreo 2 saptamani pareai desprins din „Gladiatorul”, in scena luptei cu triburile germanice, iata-te acum asa cum ar trebuie sa fie cel numit de SRSFF pentru functia aceea de… cum ii ziceti voi… „PR”? Cand te-ai transformat dom’le in asemenea masura? Din punctul meu de vedere, nu pot decat sa-ti doresc s-o tii tot asa, daca ai sa reusesti. Astfel, toata lumea ar avea de castigat. Iar prezentarea sedintei de cenaclu mi-a placut la nebunie. Ce mai incolo si incoace, m-ai convins, data viitoare am sa vin si eu – macar din curiozitate daca nu din convingere! Prin urmare, vedeti mai baieti ca se poate?

  9. Domnule Ghidoveanu, după cum v-am spus şi pe site-ul Nautilus, acel incident a fost o scăpare din partea mea. Nu sunt eu atât de negru în cerul gurii precum ar putea avea impresia cei care mă nimeresc într-o pasă proastă ori într-un moment când ajung la o anume saturaţie. De regulă sunt om la locul meu, se întâmpla însă, după cum sunt convins ca ştiţi şi dumneavostră, ca paharul propriu să se umple şi atunci, ca la orice alt om, începe să dea pe afară. Dacă cineva se nimereste tocmai atunci să participe şi el cu o picătură atunci împins mai degrabă de nevoia unei descărcări decât de raţiune mă iau de acel om şi am reacţii exagerate în raport cu gravitatea spuselor lui. Singurul meu noroc este că nu mă ţine nebunia decât un timp relativ scurt, din punctul ăsta de vedere sunt ca fulgerele, acumulez tensiunile zile sau chiar săptămâni în şir şi le descarc în câteva secunde ţintind nu neapărat cel vinovat ci mai degrabă cel care s-a nimerit aproape. Apoi recunosc dacă am greşit şi-mi cer scuze. Prefer mâna întinsă pumnului strâns.
    În alta ordine de idei: mă bucur că v-a plăcut cenaclul aşa cum s-a văzut prin ochii mei. Noi, cei din SRSFF şi eu personal, nu neapărat în calitate de PR cât mai degrabă ca om, ne vom bucura şi ne vom simţi onoraţi să vă avem printre noi. Poate vom reuşi chiar şi să transformăm curiozitatea actuală în convingerea că Cenaclul este o manifestare culturală necesară şi utilă. Vă aşteptăm domnule Ghidoveanu.

  10. Domnule Feri, consider explicatia dvs. drept una umana si satisfacatoare, deci puteti considera orice conflict intre noi inchis in acest moment. Ba mai mult, pentru unul dintre comentariile mele – cel cu Calea Dorobanti – imi cer scuze fata de dvs. in mod public, am si eu momente in care, la fel ca si dvs. ajung la limita rabdarii. Relatiile mele cu editurile tritonic si Millenium Press mi-au mancat trei ani din viata si asta e greu de uitat. Dar, ce sa-i faci?, nu cred ca exista om care sa nu fi luat teapa macar o data in viata lui. Doar ca eu am luat doua, una dupa alta. Nu-i bai… O sa-mi revin.
    In alta ordine de idei, uitati faptul ca eu am fost membru fondator al cenaclului ProspectArt. Prin urmare, nu trebuie sa ma convingeti de nimic. Punctul meu de vedere a fost exprimat pe blogul lui DreamingJewel „Biblioteca Babel” si nu cred ca intre timp mai am ceva de adaugat, asta daca bineinteles nu se va schimba ceva in modalitatea de abordare a sedintelor cenaclului, asa cum i-am spus lui Cristian Tamas sambata trecuta, dupa emisiunea cu domnul Ion Hobana despre Arthur Conan Doyle.
    Toate cele bune!

  11. Eu totusi nu inteleg un lucru.

    Spui ca ati preferat sa nu faceti mare tam-tam si mai bine ca au fost putini, da buni. In regula, insa ideea in sine nu era popularizarea cenaclului si atragerea tinerilor sperante in ale literaturii sf? Ca in fond, Liviu Radu si Cristian-Mihail Teodorescu au confirmat deja. Sau asta a fost doar lansarea?
    Sau poate nu vad eu bine ideea de ansamblu.

  12. Ideea este atragerea tinerilor, dar această operaţiune trebuie să fie una de durată, ceva ce se întâmplă în timp, nu de la prima şedinţă. Mediatizarea va avea loc, eu am zis că nu ar fi fost potrivită la prima şedinţă. Nu cred , de exemplu, ca ar fi fost o întâmplare fericită să ne fi pomenit cu 5-6 oameni care să stea la intrare pentru a-l prinde pe CTP încercând să-l roage să le rezolve cineştie ce probleme care nu au legătură cu sf-ul.
    Vrem să vină tineri, asta nu înseamnă însă că cei care au confirmat deja nu pot citi şi ei câte un text pentru a testa felul în care este receptat. Sunt convins totodată că citirea unor texte din partea celor care deja au confirmat nu înseamnă că nu vrem să vină tineri. Cenaclul va exista şi oricând se vor găsi tineri doritori vor fi bine-veniţi, asta nu înseamnă că până la sosirea lor să nu mai prezinte nimeni nimic ci să stăm în aşteptare.

  13. Adevarat.A fost doar prima intalnire.Am avut o banuiala dupa cum s-a vazut mai sus. Multumesc de raspuns.Nu pot decat sa sper, ca si voi de altfel, ca va iesi ceva bun din initiativa voastra. Succes!

  14. Eu sunt convins ca va fi bine, trebuie doar sa avem randare si sa fim pregatiti ca din fiecare 4-5 sau chiar 6 tineri care ne viziteaza sa ne alegem cu unul care sa ramana fidel. Cred eu ca vor veni destui dar majoritatea de curiosi ori direct cu convingerea ca sunt geniali (am vazut aceasta idee fixa la foarte multa lume) si daca nu vom pica pe spate atunci banuiesc ca nu vom fi ceea ce cauta…dar vor fi si tineri care au talentul necesar precum si intelegerea faptului ca alaturi de noi vor putea cizela ceea ce le-a dat natura sub forma bruta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: