Nou concurs Nemiroid

După cum ne-a obişnuit editura care ne oferă lunar 90% din totalul cuvintelor citite, ne oferă un nou concurs. De data asta balaurul cu două capete, pe nume Toma Puescu Silviu Vlad, s-a decis să practice un soi de vampirism demn de modernul secol 21. Nu de cel tradiţional în care sângele joacă un rol important, alături de colţi, ferit de soare şi alte alea-alea ci de unul special. Balaurul este însetat pentru nici mai mult nici mai puţin decât sentimente. Aşa că ni se cere luna asta să tragem vechiul cufăr prăfuit de sub pat, să-l desfacem şi să râdem puţin, să oftăm ori chiar să mai risipim câteva lacrimi de dragul unor aduceri aminte. Apoi să alegem o amintire legată de o carte apărută la Nemira- ceea ce pentru un cititor pasionat de sefeuri ridică un grad de dificultate în plus prin dificultatea alegerii unei singure cărţi- s-o aşternem în cuvinte apoi s-o oferim drept ofrandă balaurului, celorlalţi cititori, lumii.

Ori s-o depunem pe altarul zeului Nemira, dacă tot obişnuim să ne închinăm an de an, lună de lună şi chiar zi de zi în faţa lui.
Aici explică balaurul condiţiile de participare : Un concurs al amintirilor

Am stat şi m-am gândit dacă să particip sau nu. Am amintiri, as zice chiar că nu sunt nimic altceva decât un lung şir de întâmplări vechi, aranjate cronologic, dar parcă una e să trăiască toate în interiorul meu, să-mi amintesc de vechi iubiri trecute, de vechi duşmani iertaţi, de vechi prieteni plecaţi şi alta să vorbesc despre astea. Una e să mă întreb uneori în linistea nopţii, după ce un vechi vis repetitiv îşi face damblaua cu mine, dacă nu cumva am greşit, dacă nu ar fi trebuit să fac altfel, dacă alţii au fost de vină ori trebuie să mă acuz doar pe mine însumi şi alta să rup o parte din propriul meu suflet şi să-l pun la dispoziţia celor mulţi, a celor care nu mă cunosc şi nu cunosc nici oamenii despre care vorbesc, a celor care s-ar putea să mă aplaude pentru că i-am făcut să respire alături de mine, să simtă alături de mine, să-mi trăiască amintirea de parcă ar fi fost a lor…ori ar putea să mânjească prin vorbe crude, dure, nepotrivite, un fragment drag din viaţa mea.

Însă toate amintirile mele vin din lume, toate amintirile mele, toate experienţele, toate visele, tot ce sunt, ce pot şi vreau, reflectă relaţia mea cu lumea. Privind astfel lucrurile pot spune că nu fac nimic altceva decât restitui o parte din lucrurile primite lumii.

Iar Balaurul, dacă tot m-a provocat, atunci n-are decât să se consoleze pentru că lui îi dedic istorisirea.

Ce altceva aş mai putea zice decât : lăsaţi-mă să vă iau de mână şi să vă arăt un Feri pe care poate nu-l cunoaşteţi. Este strămoşul meu de la douăzeci şi unu de ani.

Anunțuri

~ de balinferi pe Septembrie 4, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: