Genul meu de suspans

Vlad Puescu de la editura Nemira s-a gândit să ne întrebe„Care este genul tău de suspans?”, iar eu, ca orice copil cuminte, mă conformez şi răspund:

Nu există un gen al meu de suspans, nu în sensul că aş avea o preferinţă absolută, un anume gen de cărţi pe care să le caut şi nici în sensul că ar exista un anume gen de care m-aş feri. Orice gen de suspans dacă este bine scris, dacă are eroi cu care la un anume nivel să reuşesc să mă identific, dacă acţiunea curge cât de cât credibil şi fără prea evidente contradicţii cu ea însăşi, fără prea mari contradicţii logice cu realităţiile existente în natură sau în firea umană, atunci o citesc cu plăcere.

Trebuie să recunosc totuşi că romanele poliţiste mă cam plictisesc chiar dacă sunt foarte bine scrise, aici vina nu aparţine însa autorilor ci mai degrabă faptului că fiind vorba de literatură poliţistă avem de-a face mereu cu un criminal şi un detectiv şi că întotdeauna omul legii, cel situat pe partea binelui reuşeşte să găsească, demaşte, aresteze ori ucidă criminlul. Altfel spus ştiu dinainte care va fi finalul si tot restul devine doar variaţie pe temă dată. Există un punct de plecare şi un punct final, ambele evidente chiar dacă nu sub formă exactă dar cel puţin ca trăsătură comună. Cărţile seamănă într-un fel cu drumurile, dacă e să le privesc aşa atunci romanele poliţiste parcurg un traseu bine stabilit, cum ar fi un drum făcut cu trenul, opriri în anumite staţii şi sosire într-o gară. În comparaţie cu asta un roman horror, normal, mă refer la unul bine scris, parcurge un drum neumblat, este o călătrie în sălbăticie, acolo unde nu există drumuri, nu există staţii şi până şi tovarăşii de călătorie pot lipsi. Aici tot ce contează este personajul principal, este cel care trebuie să-şi înfrunte temerile, dacă reuşesc să mă identific cu el atunci ştiu că voi avea parte de o experienţă extraordinară pe un drum neumblat.

Dacă e să dau un răspuns la întrebarea „Care este genul tău de suspans?” judecând nu după ce-mi spune mintea pe moment ci pe baza faptelor, pe baza celor citite în ultimii câţiva ani atunci cu certitudine pe locul întâi se clasează romanele horror, în principal cele în care suspansul se naşte pe un fundal sefe. Dar cred că cel mai uşor mod de a vorbi despre preferinţele mele este acela de a vorbi chiar despre ce mi-a plăcut în mod deosebit. Adică un fel de top X unde X va fi orice număr între unu şi cât vreau eu. Nu este neaparat număr întreg, deoarece sunt cărţi pe care le-aş pune în clasament doar cu jumătate de punct pentru că mi-au plăcut doar anumite părţi.

Să încep cu începutul ori în ordine inversă? Sau cel mai bine cu autor+ carte?

Hai s-o fac sistematic. Asta înseamnă autori şi cărţi.  Sunt câţiva, dar dintre toţi pe locul întâi l-aş pune pe Stephen King. Pe vrăjitorul nebun al cuvintelor care a a scris Cimitirul animalelor, Oraşul Bântuit, Duma Key, Apocalipsa şi Mobilul. Normal, ce am înşirat aici reprezintă o mică parte atât din ce a scris King cât şi din ce am citit.  Îmi place tot ce scrie regele pentru că „mă fascinează talentul său unic de a exploata micile fisuri din ţesătura realităţii. Pornim mereu cu viaţa unui om oarecare, întâmplări oarecare, locuri oarecare. Până şi gândurile eroilor sunt oarecare, banale, obişnuite, nimic spectaculos. Apoi încep lucrurile să alunece spre nebunie. Fără să ne dăm seama când am ajuns acolo ne trezim în plin coşmar, toate care ne înconjoară pot fi obiecte simple sau unelte ale unei fiinţe malefice, ale unei fiinţe supranaturale ce calcă în picioare legile fizice cu aceeaşi uşurinţă cu care ne distruge King liniştea şi convingerea că lucrurile prin lume sunt cum noi le-am cunoscut.”

Urmează apoi Brussolo cu Doctorul Schelet, Coşmar de Închiriat, Crucifix, Haita, Labirintul şi multe altele. E prea lungă şi lista asta cât s-o reproduc în întregime.

E important să spun despre Brussolo că la nici un alt scriitor cunoscut prin intermediul operelor sale nu am întâlnit o fantezie atât de bogată şi totodată o gândire atât de diabolică precum etalează el Acest om este o ciudăţenie a naturii, acolo unde unui om obişnuit nici prin cap nu i-ar trece să emită vreo explicaţie alternativă la întâmplările curente, acolo el reuşeşte să transforme banalul într-un veritabil coşmar. Reuşeste să prezinte atât de veridic, cu atâta precizie şi  cu o astfel de bogăţie a detaliilor închipuirile proprii încât mă determină, pe mine cel puţin, să mă întreb dacă nu suferă cumva de vre-o manie a persecuţiei ce şi-ar avea rădăcinile în paranoia ori dacă nu cumva este schizofrenic şi reuşeşte să-şi aştearnă pe hârtie halucinaţiile. Sunt însă conştient că este cât se poate de întreg la minte, aşa că nu pot decât să-l admir pentru capacitatea sa extraordinară de a da viaţă celor mai diabolice şi mai terifiante coşmaruri. Nu are talentul scriitoricesc a lui King dar îl întrece pe acesta în ceea ce priveşte simţul pentru horror.

Pe locul trei vine… nimeni altul decât Dean R. Koontz pentru Masca, Casa Tunetului şi Ucigaşi În Numele Domnului dar mai ales pentru Sălaşul Răului în care facem cunoştinţă cu Candy. Felul în care Dean R Koontz reuşeşte să ne prezinte psihicul unui criminal înzestrat cu puteri supranaturale îl transformă în cel mai polivalent scriitor al genului horror. El nu ne descrie criminalul aşa cum l-am percepe noi ci aşa cum acesta se vede pe sine, ne prezintă gândirea acestuia din interior, logica după care acţionează, motivaţiile, temerile şi speranţele unei minţi dereglate.

Locul patru este ocupat de Ira Levin pentru O Zi Perfectă, Sliver şi înainte de toate pentru Un Copil Pentru Rosemary, carte în care pătrundem în coşmarul unei tinere femei care, în urma unui complot în care inclusiv soţul ei este părtaş, aduce pe lume Antihristul. Ideea poate că nu este extraordinară dar abordarea subiectului se face într-un fel care aminteşte foarte mult de Edgar Allan Poe.

Pe locul cinci este o surpriză, o carte scrisă după film. Vorbesc despre Allan Dean Foster şi „Misiune de Pedeapsă”, „ Al Şaptelea Pasager E Moartea”, etc.

Pe locul şase stă un autor care e de fapt trei şi a cărui carte dupa alte criterii de apreciere decât al suspansului ar sta pe locul întâi. Autorul balaur cu trei capete se numeşte Larry Niven Jerry Pournelle Steven Barnes iar cartea este Moştenirea Heorot. Pentru tot. Pentru lumea construit bucată cu bucată, situată într-un loc în care ar putea întradevăr să existe, pentru personaje care ar putea foarte bine să fie reale şi pentru o acţiune care reuşeşte să-l ţină pe om cu sufletul la gură de la început până la sfârşit.

Pe locul opt nu mai vine nimeni. Adică vin mai mulţi, o întreagă listă, fără să aşez pe vreunul mai sus : Simon Spurrier (Cronicile Apocalipsei), John Saul ( Umbra, Creatura, Roiul, etc), Whitley Strieber (Zona Interzisă), Colin Wilson (Lifeforce), Kyle Sternhagen ( Brainjury, Paranoia) …

Un ultim argument pentru genul horor, sau o explicaţie pentru această preferinţă a mea: prefer lucrurile duse până la capăt sau chiar la extrem. Dacă vreau să citesc ceva ce să mă prindă, să mă captiveze şi chiar să-mi trezească temeri atunci prefer să fie făcut cum se cuvine, să fiu scuturat bine, nu doar dezmorţit ci chiar fript. Nu să mă întreb „oare cine o fi criminalul?” ci „oare câţi mai mor şi în ce fel?” şi aş fi extrem de fericit dacă aş da peste un autor care să mă îngrozească în asemeni hal încât să-mi fie frică să cobor din pat noaptea pentru a merge până la baie, să mă sperie întratât încât să las lumina aprinsă când dorm ori să-mi fie teamă să rămân singur.

Anunțuri

~ de balinferi pe Octombrie 23, 2009.

8 Răspunsuri to “Genul meu de suspans”

  1. Puisor! Cred ca am murit si m-am reincarnat in persoana lu’ unu’, Balin Feri! Intelegeam sa avem pareri asemanatoare, dar nu identice!Diferenta fiind ca mie mi-e lene sa le si expun![Si eu visez sa dorm cu lumina aprinsa!}

  2. :)) Gând la gând cu bucurie!

  3. nu cred ca doar daca citesti ceva dormi cu lumina aprinsa…
    e nevoie de experiente de neexplicat…
    sau un film bun care sa pacaleasca mintea ca si cum ar fi vazut ceva deci trebuie sa si creada …..
    mie imi place suspansul tau feri,ptca imi tine mintea treaza ,si parca din ce in ce observ mai multe in povestirile tale,care ruleaza in background-ul mintii mele ….
    chiar imi lipseste ceva scris de tine….ai mai publicat vreo povestire pe undeva?

  4. Am trimis o povestire pentru Nautilus de curând, un text pentru Helion şi am refăcut o schiţă veche pentru a fi o povestire de dat cuiva spre citire.
    Acum lucrez la o serie de povestiri care vor avea două elemente comune: se petrec in aceaşi locaţie şi au toate un acelaşi personaj secundar. Cred că vor fi în total vre-o şapte istorisiri ciudăţele, unele horror, altele mai degrabă misterioase şi unele chiar fantasy.

  5. astept publicarea lor,suspansul tau da de gindit pe termen lung…smile

  6. […] a scris pe blogul personal pentru concursul “Genul tau de suspans” addthis_url = […]

  7. salut ma numesc adrian si sunt fan al genului horror,prefer mai mult pe clive barker pentru povestirile sale duse pana la extrem,de ce nu sunt publicati mai multi autori ai genului horror la noi

  8. This is a great blog, would you be involved in doing an interview about how you created it? If so email me! agkdcekekddc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: