Stephen King- Pistolarul

Stephen King- Turnul Întunecat, Pistolarul

Editura Nemira, Colecţia Suspans

Traducere de Mircea Pricăjan

Iunie 2009

Vorbind cu pasionaţii genului horror-fantasy am fost surprins să aud din partea unora că nu le-a plăcut Pistolarul. Motivaţia majorităţii era lipsa aparentă a sensului acestei scrieri, altfel spus impresia pe care o crează cum că nu ar avea un ceva de transmis. Am stat şi am analizat cartea din acest punct de vedere şi am fost nevoit să fiu de acord cu punctul de vedere al cârcotaşilor, totuşi mie mi-a plăcut Pistolarul, în ciuda acestui neajuns. Probabil din cauză că am avut de trecut de foarte multe ori în viaţă prin situaţii care aparent erau lipsite de importanţă, am văzut de foarte multe ori că oamenii fac şi lucruri lipsite de sens, se implică în anumite relaţii fără să existe o explicaţie logică pentru un astfel de pas şi de câteva ori mi s-a întâmplat chiar să acţionez eu însumi într-un fel ilogic ori chiar în defavoarea intereselor proprii. Toate acestea m-au determinat să ajung la concluzia că viaţa conţine mult mai multe detalii decât putem noi definii în mod logic şi în concluzie o ilustrare fidelă a realităţii ar lăsa probabil aceaşi impresie a sensului lipsă. Dar putem privi şi altfel lucrurile. Dacă mă uit- de exemplu- la viaţa unui copil de 4-5 ani probabil mă voi putea întreba liniştit dacă are vre-un sens, cu toate că în mod necesar toate vieţile trebuie să aibe un sens. Viaţa acelui copil deocamdată constă în bucuria părinţilor, amănunt care nu se cere a fi explicat fiind de la sine înţeles, iar importanţa şi eventual sensul acelei vieţi, din punctul de vedere al omenirii, va putea fi cunoscut deabia după ce încetează să existe. Aşadar de ce ar trebui să existe neaparat un sens în chiar primul volum al unei scrieri?  Să nu uităm nici că avem de-a face cu o carte fantasy şi că acest gen de lucrări sunt de regulă clădite în jurul unei lupte dintre bine şi rău. Aici răul este ilustrat prin acel Turn Întunecat, iar Omul În Negru este un instrument al acestui rău. Pistolarul este eroul pozitiv pornit în căutarea duşmanului. Trebuie să existe neaparat un sens aici şi nu reuşim să-l găsim? Dar în Cântec de Gheaţă şi Foc care-i sensul? Sau în Stăpânul Inelelor există un sens ori există ceva ce să aibe vre-o importanţă dincolo de graniţele lumii prezentate?  Putem privi chiar şi operele marilor clasici pentru a pune această întrebare. Ce sens au descrierile lungi, late şi întortocheate privind băutul unui ceai din „În Căutarea Timpului Pierdut” ? Au vreo relevanţă dincolo de graniţelele lumii propuse de Proust? Ar trebui să găsesc eu vreun sens în asta?

Să mă întorc însă la Pistolarul şi la ce ne propune spre lectură Stephen King. Ne dă o lume, una bizară, cu reguli ciudate, cu fiinţe ciudate, una aflată undeva dincolo de graniţele lumii noastre, undeva într-un univers paralel ori- de ce nu? – chiar în viitorul nostru. O lume care învie atmosfera vestului sălbatic de cândva, dar este populată nu doar de celebrii pistolari, dame de companie şi beţivi notorii ci şi de personaje mult mai neobişnuite cum ar fi rătăcitorul preot îmbrăcat în negru care este un instrument al răului deşi de câteva ori este numit omul cel bun, sau de Jake, copilul ajuns pe acele tărâmuri din lumea noastră. Existenţa Mutanţilor Leneşi ar putea fi un indiciu sau un element ce să ajute la dezlegarea misterului, dar totodată ar putea fi simple personaje de decor lipsite de importanţă, tot aşa cum în viaţa de zi cu zi un om oarecare întâlnit întâmplător ar putea avea o oarecare importanţă în viitorul nostru dar ar putea fi şi o prezenţă lipsită de orice semnificaţie.

Impresia cu care am rămas citind Pistolarul este acela că Stephen King nici nu şi-a propus să ne spună o poveste cap-coadă în această carte ci doar să ne prezinte o lume în care urmează să se desfăşoare nişte acţiuni viitoare, mie cel puţin a reuşit să-mi trezească interesul şi cu certitudine voi însoţi Pistolarul şi în vitoarele sale drumuri pentru a afla cândva ce era Turnul şi de ce trebuia să ajungă el acolo, de ce a trebuit sacrificat copilul de care se ataşase şi care era rolul Omului Întunecat mai ales că întreaga viaţă al acestuia pare să se fi desfăşurat în preajma Pistolarului.

Poate că sub aspectul profunzimii sau complexităţii poveştii prezentate această carte este mai slabă decât celelalte scrieri ale lui King, dar chiar şi aşa reuşeşte să fie o lectură plăcută, personajele sunt vii, exact atât definite cât este necesar pentru a da frâu liber imaginaţiei cititorului, iar lumea, decorul povestirii, este de-a dreptul hipnotică.

Anunțuri

~ de balinferi pe Noiembrie 30, 2009.

2 răspunsuri to “Stephen King- Pistolarul”

  1. dark tower e un road-story. the gunslinger nu-i decit plecarea din statie.

  2. […] Recenzia fost preluata de pe Balinferi’s Blog […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: