Despre începuturi

Se spune că în toate există un început şi că primul pas este cel mai greu de făcut. Aşa o fi…Uneori am constatat contrariul, ca de exemplu în fostele mele relaţii, de pe vremea când…am fost cum am fost. Adică mai tânăr şi… nu ştiu, poate mai prost, poate mai înţelept. Primul pas, de regulă experienţa sexuală, era cel mai uşor de făcut, apoi urmau necazurile. De genul: ” Când ne mai vedem ?”, „De ce nu m-ai sunat?”, „Cine-i aia care te-a sărutat azi pe bulevard?”, „De la ce ai ruj pe tricou?” sau ” Cine a fost pe aici de şi-a uitat bluza?”
Mă rog, au trecut acele vremuri. Acum sunt întrebat mai degrabă ” De ce te-ai întors aşa devreme?” sau ” De ce nu ai dus gunoiul?” alternând ultima parte cu „… făcut cumpărături?”, „…dat cu aspiratorul?” sau ” spălat vasele?” În aceste situaţii întradevăr primul pas este foarte greu, restul vine de la sine.
Acum însă am alte probleme, chiar două. Nasoale rău! Enervante, chiar şi la nivel de intenţie. Primul pas? Habar n-am cum se face. O fi greu?
M-m decis să mă las de fumat. Dacă m-am decis se pune că am făcut primul pas? Dacă da, atunci a fost unul uşor. E greu următorul.
M-am lăsat de fumat. Dimineaţa la ora 8, după ce am fumat trei ţigări lângă jumătate de cană de cafea. Aşteptam pe cineva şi trebuia să ajungă la 8, dar nu a apărut decât pe la nouă şi jumătate. Pe la 8 şi douăzeci m-am gândit că nu-i frumos din partea respectivului să mă facă să aştept. Asta într-un fel poate fi interpretat ca lipsă de respect faţă de mine. Sau faţă de înţelegerea dintre noi. Adică alţii îşi permit sa nu respcte înţelegerile făcute cu mine. Atunci eu de ce să respect convenţia încheiată cu omul ăsta nerespectat de alţii? La opt şi jumătate am renegociat înţelegerea şi am convenit sa mă las de fumat deabia la ora nouă. Aşa că am fumat încă două ţigări, doar pentru a-mi face plinul cât se mai poate. Apoi s-a făcut ora nouă. Pe la nouă şi jumătate deja mă pregătea să renegociez totul când a apărut omul mult aşteptat. De bucurie mi-am aprins o ţigară. Apoi am stat de vorbă şi nu am avut vreme să renegociez înţelegerea decât a doua zi. O zi de miercuri, dar nu una oarecare ci Marea Zi în care am reuşit să mă las de fumat. De tot. Irevocabil. De vre-o zece ori. Pentru că de fiecare dată m-am lăsat doar pentru o oră, hai două. De fiecare dată a apărut un motiv numai bun pentru a fuma o ţigară, ba o pauză bine-venită, ba o discuţie de purtat cu cineva, ba primirea unei cafele, etc.
Vineri mi-am zis iar să mă las de fumat, apoi mi-am dat seama că deja e sfârşit de saptămână…mă întâlnesc cu prieteni, prietene, am de făcut vizită de protocol şi chiar nu se cuvine să mergi la cineva acasă şi să nu stai nici măcar la o cafea, normal, cu o ţigară-două-trei’şpe.
Dar de luni chiar că mă las! Încă nu m-am decis de la ce oră pentru că mă tot gândesc la cafeaua de dimineaţă.
De fumat vreau să mă las pentru că trebuie. Costă o căruţă de bani şi îmi fac rău fumând.
Tot aşa mi-am dat seama că-mi fac rău şi cu altceva, tocmai de asta m-am decis să mă las şi de chestia asta. Norocul meu e ca îmi va fi mult mai uşor decât cu fumatul, treaba asta cu ţigările deja are vechime, fumez din clasa a douăsprezecea, asta însemnând că mă întoxic de la jumătatea vârstei mele. Dependenţă se cheamă, deşi nu-mi dau seama dacă de nicotină sau de gestul devenit automatism. De scris măcar nu sunt dependent. Da, asta era cealaltă problemă. Şi nu, nu mă las în sensul că nu mai scriu nimic, ci în sensul că voi produce câte o recenzie, chiar dacă şi pentru nesimţirea de a avea păreri proprii voi fi aspru condamnat, voi scrie şi câte un mesaj pe blog, de genul acesta, cam fără cap şi fără coadă.
Bine, recunosc că nu voi putea sta să nu scriu şi altceva, mai o povestire, mai un capitol în carte, dar mă voi mulţumi cu a le scrie. Pentru sertar. Pentru mine însumi şi cel mult pentru Any, soţia mea. Am zis că nu sunt dependent de scris? Hmmmm…Cred că tocmai am minţit. Scriu de când mă ştiu şi voi scrie mereu, dar dependent de publicat pe ici pe colo nu mă simt. Nu am nici un motiv să public ceva, undeva, vreodată. Scriitori vechi, de o mie de ori mai talentaţi decât mine, deşi scriu capodopere, după o viaţă întregă petrecută cu pana în mână nu reuşesc să trăiasca din scris. Aşa că partea financiară se poate uita.
Ce altceva ar mai putea fi? Aha, renumele. Mulţumesc frumos, dar nu e pentru mine. Cu cât mă cunosc mai puţini cu atât mai bine, motiv pentru care mă bucur că marea majoritate a celor care mă cunosc mă ştiu doar de Feri Balin, un pseudonim oarecare.
Pentru ce mai publică alţii? Pentru a putea spune că sunt scriitori? Nici asta nu vreau să spun despre mine, dovada faptul că majoritatea oamenilor care mă cunosc de când am fost copil nici măcar nu bănuiesc despre mine ca mi-aş pierde vremea nu doar cu cititul ci şi cu scrisul.
Motive să nu mai public am, pe când pentru a publica nu. Acum un an şi două luni mi-a apărut pentru întâia oară o povestire în Revista Nautilus. Am fost fericit, mi s-a dat ocazia să spun lumii o poveste, să împărtăşesc celorlalţi o parte dintre gândurile mele, să le arăt oameni cum îi văd eu. Super tare! Bestial! Mai ales că mi s-a spus să mă las de scris şi să mă reprofilez în agricultură, asta într-un comentariu. Pe moment am ridicat o sprânceană, nevenindu-mi parcă a crede, cu toate că am văzut citind comentariile anterioare că cititorul român nu este un cititor atât de atent pe cât este un critic înnăscut, specializat pe afirmaţii gratuite sau pe supoziţii privind persoana care semnează un text. Eu, încăpăţânat din cale afară, în loc să las totul baltă şi să-mi văd de treabă, mi-am zis că „nu există pădure fără uscături” şi am scris o altă povestire. Apoi alta şi alta. M-am oprit prin luna august stupefiat că nu am mai fost făcut în toate felurile. Credeam că…mă rog, nu contează ce am crezut. Dar am făcut greşeala de a vrea să-mi apară o povestire publicată pe hârtie. A şi apărut, în antologia „Alte Ţărmuri”.
Chiar dacă târziu, am ajuns să înţeleg, nu am fost făcut în toate felurile pentru că nu a mai citit nimeni ce scriam. Cei câţiva care lăsau comentarii s-au gândit probabil să mă încurajeze în speranţa că voi scrie şi ceva remarcabil. Lor le mulţumesc pentru încredere şi îmi cer scuze că le-am înşelat aşteptările. Bănuiesc că în aceaşi idee au decis şi cei de la Helion ( mii de mulţumiri! ) să-mi acorde un premiu 2 pentru povestirea pe care le-am trimis-o la concurs. Am trimis o povestire şi la AtelierKult, am luat in şase. Plus o serie de comentarii total pe lângă povestire. Am fost tentat să mă dezînscriu considerând că nu are sens să scriu pentru a avea apoi motiv să mă enervez. Nu m-am dezînscris pentru că nu voi avea de ce să mă enervez cât timp nu le trimit nici un text, cel puţin n-am s-o fac până nu voi avea certitudinea că tot ce scriu este de nota zece, altfel spus never-ever.
Însă povestirea mea pentru Antologia „Alte Ţărmuri” a fost cireaşa de pe tort. Am înghiţit când s-a scris despre povestirea mea că nu avea ce să caute în compania povestirii lui Liviu Radu, eu nu aveam cum să mă pronunţ pentru că n-am citit povestirea lui şi nici n-am făcut eu selecţia textelor. Am tăcut din gură când mi s-a spus că povestirea mea e prea lungă şi vrea să spună prea multe pentru o povestire scurtă. în caz contrar mi s-ar fi spus că spune prea puţine sau că se axează pe o singură idee. Mi s-a recomandat să mai citesc ceva texte pe teme similare şi să mă mai uit la câteva filme, asta într-un loc, pe când în alta parte mi se reproşa că nu fac altceva decât să rup secvenţe din filme şi să le pun cap la cap. Altfel spus e mult prea clişeatică povestirea, dar nu suficient de clişeatică. Singurul moment în care n-am mai tăcut a fost când cineva a început să explice că am luat fraze brute din cărţi. Ulterior am aflat că nu aveam motiv să cer explicaţii şi că nici nu am procedat corect când am cerut să se şteargă articolul când nu am primit nici un fel de răspuns. Poate aş fi înghiţit şi asta, dar cum o importantă personalitate din sefeul românesc mă cataloghează drept scandalagiu amator din cadrul unor scandaluri profesioniste, pe motiv că nu sunt dispus să tolerez acuzaţii nefondate nici dacă sunt formulate clar, nici dacă sunt exprimate astfel încât să lase loc unor interpretări şi mai explică şi că ieşind în public un autor ar trebui să ia lecţii de comportament faţă de critici şi cu asta pe mine ma convinge că într-adevăr a fost o greşeală să public ceva vreodată. Eu respect părerea oricui, cât timp critică textul, dar nu sunt dispus de dragul nimănui să tac de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, ori chiar să mulţumesc frumos şi să dau cu periuţa în stânga-dreapta, când cineva pe motiv de critică literară emite supoziţii despre persoana mea. Dacă acceptarea aberaţiilor şi acuzaţiilor interpretabile sunt obligatorii pentru un scriitor, atunci eu nu am fost, nu sunt şi nu voi fi niciodată unul. Prefer situaţiile clare, pefer să nu mai dau în veci spre publicare nici un rând şi să nu fiu scritor, decât să fiu unul pe care nu trebuie să-l mai respecte nimeni ca om. Asta cât timp nu există şi varianta de a putea cere şi primi explicaţii atunci când cineva se exprimă mult prea şugubăţ.
Problema mai are o latură urâtă. Personalitatea care recomandă autorilor să înveţe să se poarte cu criticii, cititorii, editorii şi redactorii, uită sa recomande şi acestora din urmă să înveţe să respecte scriitorii, cu toate că fără scriitori nu văd ce ar critica, citi, edita sau redacta ceilalţi. Scriitorul este cel care trebuie să respecte pe toată lumea, trebuie să respecte toate termenele şi trebuie să-şi ţină promisiunile. În schimb dacă un editor promite unui scriitor că-i publică o povestire pe data de cutare în locul cutare, atunci firesc este ca asta să nu se întâmple. La fel de firesc este şi să nu scrie editorul un scurt e-mail în care să-i spună scriitorului că nu-i mai publică povestirea pentru că o consideră o clismă ordinară, ori pentru că în ciuda promisiunii a uitat sau că nu poate. De ce ar face asta din moment ce scriitorii nu trebuiesc respectaţi, doar sunt ultimii dintre oameni, sunt acei dereglaţi care s-au apucat de scris pentru că sunt masochişti şi se excită când sunt călcaţi în picioare. Ei bine, eu în asta nu mă recunosc.

Primul pas este cel mai greu. Scuzaţi-mi limbajul, dar si când e vorba de mâncat căcat prima înghiţitură este cea mai grea. Restul vine de la sine, cel puţin acelora care aleg să facă aşa ceva. Ceilalţi, proştii de genul meu, după ce înghit odată din greşeală, îşi dau seama că nu asta vor să facă şi se opresc.
Sper să reuşesc să mă las şi de fumat. Doamne dă, cu toate că îmi face mai puţin rău şi îmi dă mai puţină bătaie de cap decât tentativa de a deveni scriitor.

Anunțuri

~ de balinferi pe Ianuarie 15, 2010.

90 răspunsuri to “Despre începuturi”

  1. Ca sa te lasi de fumat trebuie sa ai ambitie, o stii si tu.
    Ca sa devii scriitor trebuie sa ai o ambitie de doua ori mai mare, pe asta nu cred ca o stiai. Accepta orice critica negativa, dar nu fi de acord cu ea, incearca prin urmatorul text sa combati totul. Daca ti se reproseaza dialogurile, scrie numai dialoguri. Daca descrierile, scrie numai descrieri etc
    Nu citi numai capodopere, o sa-ti vina acru si e oricum contra productiv cand vrei sa scrii. Citeste si chestii mai slabe si ambitioneaza-te, tu poti mai bine

  2. Ba, Feri, ajungi la concluzii eronate (ce pot duce la decizii pripite) pentru ca pornesti de le premisa gresita ca textul din „Alte tarmuri” este mai presus de orice indoiala, este inatacabil! Pe baza empatiei, i-ai acordat credit macar 1% matusalemicului V.M. ? De cate ori a fost jignit V.M. si nu a ripostat (incep sa cred ca intr-o maniera aristocratica) ? (Daca-mi aduc aminte bine, si tu l-ai sfichiuit!) In plus, am vazut ca este o regula, nimeni nu-si cere scuze lui V.M. ! Dimpotriva, il mai si persifleaza c-un ironic „Victoras”!… Cati i-au citit in schimb o carte de aforisme? Cum te-ai simti daca un articol de-al tau ar fi retras (nu conteaza motivul) ?

    Un autor nu-si poate evalua (just) textul decat dupa o perioada lunga de timp. Cativa ani de zile am avut un prieten care imi distrugea/demonta orice text; desi plecam bombanind, jurand ca n-o sa-i mai arat nimic, reveneam cu urmatorul. Crede-ma ca mi-a folosit! (Si acum, cand i-am aratat un text premiat, mi-a zis scurt: „Prea facil! Nu te mai grabi!”)
    Daca esti facut sa scrii, vei scrie si vei publica in continuare, e realatia atat de naturala intre fluture si lumanare! In acest caz se pot face pauze, dar nu se poate renunta!

    Cat despre fumat, se poate! Mai ales cand doctorul iti spune ca daca mai fumezi te cureti! Sau cand te simti foarte rau, asta chiar dac-ai fumat juma’ de camion!

  3. @ Dorian, @ Buzdugan Mulţumesc pntru vizită şi pentru comentariu!
    Nu am eu nici o treabă dacă îmi critică lumea scrierile. Nu mă consider a fi atât de genial încât să-mi fie textele inatacabile, nici gând. Nu de ieri sau de azi mă mişc prin lume cu ochii deschişi, aşa că am avut timp să observ şi că singurii care învăţau vreodată ceva eru cei dispuşi să asculte. Am observat însă şi că cei care tolerau odată să nu fie respectaţi ajungeau curând să fie percepuţi ca fiind oameni care nu merită respectul.
    Cu domnul Victor Martin nu am nici o problemă, eu am pus o întrebare în legătură cu spusele domniei sale despre mine şi ar fi fost suficient să-mi spună că exprimarea interpretabilă vroia să evidenţieze existenţa în exces a clişeelor, dar nu a binevoit să răspundă nimic. Eu nu-l persiflez pe Victor Martin, am spus într-un comentariu lăsat pe Cititor SF că nu mă interesează opiniile lui, dar a fost o vorbă aruncată la nervi şi mi-a părut rău ulterior deşi nu l-am jignit, cel puţin aşa sper. Dacă am făut-o, cu el sau cu oricine, era suficient să-mi atragă omul atenţia şi ori explicam ce am vrut să spun ( niciodată nu jignesc pe nimeni intenţionat) ori îmi ceream scuze.
    Motivul pentru care mi-am zis într-una din zilele trecute că nu voi mai da nimic spre publicare este altul, nu criticile primite, nu jignirile evidente şi nici exprimarea interpretabilă a domnului Victor Martin, ci percepţia generală a celor implicaţi în viaţa sefeului românesc. Hăulică a dat glas acestei percepţii cu acel articol de pe Observator Cultural. Am avut o bănuială că aşa ar sta lucrurile, iar el cu articolul acela mi-a confirmat, la noi scriitorul este cel care trebuie să respecte pe toată lumea, dar nimeni nu trebuie să-l respecte pe el. Despre scriitori se poate spune orice sub pretextul criticării operei, ceea ce mi se pare total deplasat. Nu am văzut nicăieri un comentariu lăsat de un cititor, un editor, un redactor sau un critic, în care să-i fi atrasă atenţia celui care acuză de ceva omul afla în spatele unei scrieri, în schimb am văzut cum se grăbeşte toată lumea să-mi explice că nu aveam dreptate să cer explicaţii şi nici să cer ştergerea articolului. Altfel spus n-am respectat regula de aur al fandomului românesc, acela de a nu avea pretenţia să-mi fie criticate scrierile şi nu persoana.
    Voi aţi văzut măcar un îndemn al cuiva, al oricui, la respectarea celor care scriu? Eu nu, doar recomandări adresate scriitorilor de a arăta respect în situaţiile când nu ei sunt cei care nu respectă. Dacă a scrie a devenit o activitate ruşinoasa pentru care nu ţi se mai poate arăta respect atunci prefer să-mi ascund această preocupare şi să rămân cititor.

    Mesajul blog nu l-am scris pentru a fi convins de cineva că trebuie să gândesc altfel ci doar pentru a explica celor care ar putea fi interesaţi motivul hotărârii mele.

  4. Ba, Feri, eu am luat o pauza de la scris si nu-i chiar asa rau! (Asta nu inseamna ca-ti recomand acelasi lucru! In cazul tau poate ca exercitiul nu trebuie sa lipseasca…) Odata ce nu mai starnesc orgolii, nu mai sunt comentarii (caci am vazut ca ele sunt vanate, ele sunt de fapt sarea si piperul in SF-ul romanesc, nu scrierile!), ma simt mai linistit! Ii las pe cei ambitiosi in fata (Dl. Costel Babos are dreptate in privinta ambitiei!) si nu-mi ramane decat sa ma minunez! Si iarasi are dreptate (si cu cata delicatete o spune), „tu poti mai bine”! Inca si mai multa grija pentru text! Bafta!

  5. „Scriitorul trebuie să mai ia şi lecţii de comportament: să înveţe să se poarte cu criticii (cum să recepteze o cronică negativă, dar şi una pozitivă), să înveţe să se poarte cu cititorii (care, prin cumpărarea volumelor lui, îi asigură, practic, cariera, în lipsa vînzărilor, aceasta putîndu-se încheia după primul sau al doilea volum publicat), să înveţe să se poarte cu editorii (nu ascund că şi editorii ar trebui să înveţe să se poarte cu scriitorii pe care-i au în curte).” Este un citat din articolul pe care l-ai pomenit.
    Reiau paranteza: „nu ascund că şi editorii ar trebui să înveţe să se poarte cu scriitorii pe care-i au în curte”.
    In rest, cu hotarirea ta (nu aia cu fumatul)… sper sa nu te tii de ea.

  6. Mulţumesc Mike pentru precizare, cred că este cea mai buna dovada a faptului că orice text trebuie citit de mai multe ori. Sincer nu am remarcat paranteza, probabil din cauză că mă aprinsesem la recomandarea făcută scriitorilor. Dacă te-am supărat îmi pare rău, nici o astfel de intenţie nu am avut.
    De hotărârea mea, vreau-nu vreau, va trebui să mă ţin, cel puţin o vreme. Nu de alta dar nici timp de a mai scrie nu am, dar şi când prind o oră -două libere nu-mi vine să scriu. Prefer să fac desene în autocad, pentru astea sunt plătit şi nu sunt făcut în fel şi chip nici direct, nici indirect.
    Mulţumesc pentru vizită!

  7. Daca ai ‘patima” scrisului, o sa scrii in continuare, fara sa te sinchisesti de critici, si o sa scrii asa cum simti tu ca e bine. Iar daca tie o sa iti placa ce scrii, o sa le placa si altora – editorilor care te vor publica, cititorilor care iti vor cumpara cartile. Cat despre critici, dedica-le poezia lui Eminescu („Criticilor mei”) si nu le mai da apoi nici o atentie, n-o sa poti multumi niciodata pe toata lumea. Iar in ceea ce priveste atelierKult, sunt sigura ca, daca povestirile din antologiile Dozois ar fi postate acolo, ar fi facute cu ou si cu otet – si asta in unele cazuri pe buna dreptate 😀
    Mult succes!

  8. your very own bucket list. recomand filmul, btw. nu-ti abandona dezideratele doar de dragul de a avea ce sa scrii pe blog dupa aceea 😉

  9. @ Iulian
    Nu e abandon, pentru că voi scrie mereu, iar decizia mea nu a fost luată pentru a avea ce scrie pe blog. 🙂
    Pentru blog aş avea ce scrie din plin, este suficient să arunc o privire în jur.

  10. pina iti trece,macar pe blog sper sa mai vad cite ceva scris de tine,asta e dependenta mea…….
    cit despre fumat ,stii ca drog pe drog se scoate,deci in loc de nicotina baga tigari antiastmatice care contin ciumafaie,gasesti pe net ce contine si ce nu ….

  11. Citat din parerea mea de pe blogul meu care e al meu: „… sunt pe la noi unii care scriu şi care ar fi mai bine să se lase pentru că n-au nici o legătură cu arta asta. Cu siguranţă Feri nu e printre ei şi personal m-aş simţi lipsit de un drept fără prozele lui…”

  12. @ Gaby, de blog am de gând sa mai trag o vreme 🙂

    @ Dario, multumesc

  13. Eu probabil o să fiu puțin pe lîngă..
    M-am oprit la partea cu Liviu Radu – Alte țărmuri – vezi doamne, povestirea ta n-avea ce cauta pe langa a lui la la la..
    Sincer, a ta m-a încîntat și a lui m-a dezamăgit..Și da, știu! Probabil sunteți prieteni sau poate nu, nu mă interesează! Eu spun ce am simțit imediat după ce am întors ultima filă a fiecăreia dintre ele..Și nu! N-o să accept varianta potrivit căreia ordinea în care le-am citit m-a influențat! Sunt convinsă că dac-o citeam pe a lui prima, tot atît de tare mă captiva a ta și reveneam l-a concluzia că a lui e puțin trasă de perciuni, lungită cu apă, diluată, străvezie, previzibilă..La întîmplările din „Restricția” nu mă așteptam să se desfășoare așa cum le-am descoperit, finalul (în coadă de pește, cum spuneai tu) a fost total neașteptat, ideea în sine a fost savuroasă și bine scrisă, nu m-a plictisit, n-am simțit-o chinuită; ba chiar aș fi vrut să mai fie! Nu pot spune același lucru despre cealaltă, pe care am citit-o în reprize..cam multe..Nu m-a prins, nooo, ce să fac!! Pe cînd „Restricția” am înghitit-o din prima..fără restricții..
    Nu mi se pare normal să precizez asta, dar, avînd în vedere gustul romînilor pt interpretări și acrobații gen „sărituri cu fundu-n sus”, am s-o fac:
    * tot ce am comentat mai sus sunt părerile unui cititor obișnuit care nu se considera un cunoscător al genului, dar nici un analfabet, un necitit,un mediocru, care nu știe aprecia o povestire…Prin urmare, dragă balinferi, îți mărturisesc că ar fi un mare păcat să încetezi a mai scrie!! Cum spune Pecarov, ne-ai lipsi de dreptul la frumos!
    Și nu, d-nelor și d-nilor, nu mă dau la el cu „dulcețurile” astea!!! sunt de-a dreptul o acritură, aș putea zice!! 😛
    Dar.. totuși.. să-i dăm cezarului ce-i al cezarului!
    P.S: O să te apuce iarăși viciul scrierii și publicării, ai să vezi!! Cel puțin eu sper să fie așa!

  14. feri, cind te mai trec ginduri de genul asta, uita-te la oana stoica-mujea, care o fi avind ea pacatele ei ca si scriitoare, dar nu-i lipsita de ambitie. ambitia de a demonstra ca, daca cititorii unui gen anume o resping, ea poate bine merci sa scrie pentru cititorii altui gen, care sa o aprecieze in masura pe care si-o doreste. indoieli din astea au avut toti, dar absolut toti cei care au publicat vreodata un text, oricit de bun sau prost. tu ai vazut cite laturi ne sint aruncate in cap, mie si lui mike, pentru munca noastra de editori? inseamna asta ca trebuie sa ne lasam de meserie? ha, vezi sa nu! daca te lasi de scris si motivezi cu o insemnare ca asta, inseamna ca te superi ca vacarul pe sat. parerea mea. regula de a nu-ti comenta propriile scrieri nu-i pusa degeaba pe atelierkult, sa stii. daca te tulbura ceea ce se scrie despre textul tau sau chiar despre tine, nu mai citi comentariile si gata. cita vreme un editor iti vrea textele, stie unde sa te gaseasca. sau, daca tot vrei sa iei o pauza de la scris si totusi sa-ti ostoiesti patima literara, pune mina si tradu. din cite stiu, pentru asa ceva chiar ai anumite comenzi 🙂

  15. @ Ursu, de traducere mă ocup, ceea ce-i firesc dealtfel din moment ce am promis. Chiar şi de scris scriu şi voi mai scrie, doar de publicat nu mai am chef şi cred că nici nu voi avea prea curând. Mă gândesc acum că probabil unii îmi vor sparge capul şi pentru traducere, cum ţi se sparge şi ţie pentru editare.:)

  16. pai de-aia avem cap, ca sa ni-l spargem, nu ca sa nu ne ploua in git!

  17. @feri: fii, domne, serios! vezi-ti de scris acolo si-oi vedea tu daca te publica cineva sau nu; dac-ai sa scrii bine or sa te publice si n-ai sa refuzi, asta-ti zic eu sigur; cat despre regulile fandomului sau ce scrii tu pe-acolo cui ii pasa de ele? tu cizeleaza-ti partea stilistica si gramaticala a textelor, ca acolo mai ai de lucru (ai idei captivante, trebuie sa le exprimi mai ingrijit) iar apoi lupta pentru texte daca tu crezi in ele! parerea mea este ca, in ciuda mini-scandalului legat de Restrictia, ai avut succes cu ea; deci vei avea in continuare;

  18. Feri si cum merge cu tradusul? 😀 Scrie, traduce si vezi-ti de treaba viata merge inainte!

  19. @ Eufemisme, Mă bucur că ţi-a plăcut Restricţia. Nu am apucat să citesc Ari şi nici celelalte povestiri din Antologie, aşa că tot ce-ţi pot spune este sa citeşti Povestiri Fantastice a lui Liviu Radu, a apărut la Millenium Press, cu siguranţă te va impresiona.

    @ Ursu, Dreptate ai, dar cum eu tocmai mi l-am spart am de gând să stau să mi se vindece, apoi mă decid dacă am vre-un motiv să mi-l sparg iar. Cred că mai mult mă atrage ideea de a scrie şi a aduna tot ce scriu într-un fişier, apoi, după ce mă duc dracului, cei care rămân vor decide dacă merită ceva publicat sau ba, atunci cu siguranţă nu mă va deranja dacă eventualii cititori vor prefera să mă critice pe mine şi nu ceea ce am scris.

    @ Capricornk13 , Dragă Rodica, de scris voi scrie mereu, de pubicat însă nu prea cred, cel puţin nu curând. Nu mă pricep eu la manfestările astea alambicate şi interpretabile, de publicat nici acum nu am fost publicat pentru ca eu am vrut ci pentru că unii oameni a căror părere pentru mine contează au considert ca povestirea mea este suficient de bună cât să apară între coperţile unei cărţi. Dacă ei s-au putut înşela atunci se pot înşela şi ceilalţi, iar eu n-am de gând să mă mai enervez vreodată pe motiv că eventualii cititori nu se limitează la a vorbi strict despre valoarea sau nonvaloarea unei scrieri ci îşi permit să se lanseze în presupuneri despre mine. Nici asta nu m-ar fi deranjat atât de mult dacă nu ar fi considerat majoritatea celor care s-au implicat în mini-scandalul pomenit că eu sunt cel care am reacţionat exagerat pe considerentul că ieşind în public îmi asum riscuri şi că „Profesionismul este o ţintă prea îndepărtată pentru unii, dar asta nu e o tragedie, tot omul poate să înveţe. Numai să fie dispus s-o facă.” Ei bine, dacă ieşirea în public şi profesionalimul înseamnă acceptarea cu seninătate a aberaţiilor cuiva, atunci astea nu sunt de mine. Critica adresată textului o accept cu seninătate, recunosc că tot ce scriu e varză şi muci, numai şi numai clişee, greşeli gramaticale şi exprimări stângace, dar nu accept să fiu acuzat de furt nici măcar într-un context interpretabil, tocmai pentru că nimeni nu-vi va garanta că nu va interpreta nimeni acea afirmaţie în sensul acuzaţiei. E aşa grea limba română încât nu se poate vorbi clar? Eu nu am de gând să-mi las demnitatea umană terfelită de dragul „profesionalismului”.
    Dar de scris voi scrie. Stilul nu mi-l schimb, greoi, dificil, greu de urmărit, stângaci sau cum o mai fi, este stilul meu de a povesti. E parte din mine şi nu am de gând să copiez pe nimeni căutând succesul şi nici să adopt reţete care garantează marea reuşită, prefer să fiu un scriitor de mâna a zecea aşa cum sunt, decât să ajung celebru ca bun copiator al altcuiva. Să-mi adaptez scrieile stilistic la cerinţe? Probabil astfel aş fi originl şi scrierile mele n-ar mai fi clişeatice. 🙂
    Gramatică poate nu cunosc deajuns, aici îţi dau dreptate.
    Pentru textele mele nu lupt, ele sunt cât sunt, dacă nu se susţin singure atunci degeaba dau eu din gură în comentarii.

    @ Voicunike, Tradusul merge greu, din simplul motiv că am foarte puţin timp liber şi când prind o oră-două libere ori nu am chef să mă ocup de tradus ori nu reuşesc să intru bine în atmosfera cărţii când trebuie să mă opresc. Dar voi termina la timp.

  20. Ei, hai ca esti culmea. Nici macar de scris fantasy nu m-am lasat, dar ma amuz sa va fac pe voi sa credeti asta. Si dupa ce ati dat in mine toti (cum nu s-a dat in tine), eu am scris niste chestii pe blog, dar adevarul e ca am ras o groaza. Iarta-ma ca-ti spun, dar esti fraier. Tu scrii foarte bine, si apoi de ce dracu’ le-ai da satisfactie? Numai de-a dracu’ o sa scriu si-o sa public, asa ar trebui sa faci si tu. Si mai e ceva, chiar daca nu mi-a convenit, am invatat multe din criticile alea (chestie pe care o recunosc in exclusivitate pentru tine). Important e sa te incapatanezi si sa-ti doresti, si sa inveti si din astea. Dar sa te lasi? Ha! Te prind si te bat rau de tot.
    A, iar pe atelier intotdeauna sunt cam pe langa, dar asta e alta poveste.
    Asadar? Eu zic ca ai treaba, crede-ma! Critici vor fi ever ever. Ca o fac indreptatit sau ba, tot vor fi. Ce treaba ai tu cu ei? De aia nu poti dormi noaptea? Adevarul e ca eu nu prea dorm, dar de ei nici ca-mi pasa. Problema lor, treaba lor, zica ce or vrea. Ca pana la urma care nu doarme de grija cui? 😀

  21. @feri: vezi? ti-am spus eu s-asculti de oana 🙂

  22. Horia, asa i-ai spus? De ce, te doare ceva? 😀 Glumeam!

  23. @oana: vezi mai sus primul meu comentariu la subiect. ma dor sinusurile 😦

  24. @ Oana, nu am nici o treabă nici cu critica şi nici cu criticii. Problema mea este de cu totul altă natură. Nu mi-am dat seama că mediul cultural de la noi seamănă a bâlci şi nu m-am aşteptat nici din partea cititorilor şi nici din partea criticilor să lase deoparte comentatul textelor de dragul comentării autorilor. Asta mă dezamăgeşte şi mă convinge totodată că nu sunt îndeajuns de inteligent, de educat sau de profesionist cât sa fac parte din categoria oamenilor dispusi să accepte orice, să înghită orice, în numele literaturii.

    Nu cunosc multe, dar de umblat macar am umblat prin lume şi am cunoscut oameni. În ţările prin care am umblat am văzut că se poate şi altfel, în Ungaria, de exemplu, critica şi cititorul se ocupă de cărţi, reuşesc să se exprime clar şi să atragă atenţia asupra calităţilor sau defectelor, nu-şi permit să emită păreri despre autori iar când o fac atunci nu emit acuzaţii clare sau mascate. Dacă totuşi se întâmplă atunci părerea generală nu este acela că autorul trebuie să înghită în numele unui profesionalism prost înteles.
    Poate însă ar trebui să merg înapoi în şcoală şi să învăţ că profesionalismul nu are de-a face cu ce face sau nu face un om ci cu ce acceptă sau nu acceptă. Altfel spus cu compromisurile.
    Eu am decis altfel faţă de tine Oana, consider că nu merită să dau ceva spre publicare atâta timp cât prin asta eventualii cititori capăta dreptul de a vorbi despre mine şi nu depsre ce am scris.
    Nu mă refer doar la cazul meu ci la tot ce s-a întâmplat la modul general, vezi ce s-a spus despre Liviu Radu sau despre chinuiala altcuiva…Cât timp cititorul român se găseşte pe aşa un nivel consider că nu de literatura are nevoie ci de un ghid al comportamentului civilizat. Îmi pare rău dacă s-a simţit cineva atins de spusele mele.

  25. Draga Balin Feri,
    Din postul tau, precum si din comentariile ulterioare am inteles ca o parte din supararile tale au fost cauzate de ce am scris eu despre antologia bine cunoscuta.
    S-ar putea sa fie un pic cam degeaba ce incerc eu sa explic ca totusi scriitura este strins legata de scriitor. Daca spui ca scriitura ca este slaba atunci implicatiile sint fie ca respectivul autor nu are talent, fie nu a muncit destul. La fel ca atunci cind spui despre o zugraveala ca e nasoala, automat spui ca zugravul e nepriceput sau neserios. Si invers.
    Evident, poti spune despre zugrav ca-i un nenorocit pentru ca e betiv si isi bate nevasta. Asta clar nu are treaba cu zugraveala.
    Din cite imi amintesc eu, nu cred ca am vazut pe cineva sa se lege de viata ta personala (asa cum am patit eu), discutiile au fost despre ce ai scris sau comentat in mod public.
    Trecind peste asta, sint sigur ca o sa despici firul in patru si vei gasi ceva sensuri rauvoitoare, pro-americane in ce am scris mai sus. Dar pentru ca nu pot scrie altceva decit cred, a fi impacat, o procedez si in cazul tau asa cum am procedez in cazul domnului Genescu, adica o sa evit sa-ti lecturez productiile, hence nu voi mai scrie despre ele sau despre tine ca scriitor (in alta calitate decit de autor nu am scris si nici nu o voi face).
    Bafta.

  26. Bine Feri, lasa ce s-a spus despre Liviu Radu, ca e matur si merge mai departe. Dar cate nu s-au spus despre mine, si se spun? Si cate atacuri n-am primit, unele chiar de la membrii SRSFF. Agrofufa iti spune ceva? Ca era atac la persoana, nu la carte sau la orice altceva as fi scris. De cate ori n-am urlat ca accept critica atata timp cat e la obiect. Atata timp cat mi se spune clar: aia e asa, aia e altfel, etc. Asta nu se intampla. Critica in tara asta e in functie de cat de simpatic sau antipatic iti e autorul. Si nu, Doamne fere, nu trebuie sa inghiti nimic de la cititori, pentru ca atunci ai fi prost, cel putin asa te-ar cataloga ei. Dar te intreb eu pe tine, cui ii dai satisfactie facand chestia asta? Pai tot lor. Pentru ca vor fi siguri ca te-au doborat. Ce sens are? Tie iti faci rau, nu lor. Eu zic sa revii la sentimente mai bune. Si la drept vorbind, cate ceva se poate invata si de la Aspoiu, si de la MV si de la altii. Calmeaza-te si peste doua zile priveste lucrurile la rece. Abia atunci o sa vezi partile bune si cele rele. Acum te simti lovit, si daca nici eu nu stiu cum e, cine sa mai stie? Cazi, te ridici, cazi, te ridici si tot asa. NIMENI NU E PERFECT! Trebuie sa te accepti asa cum esti, tu pe tine. Si sa te doara drept de altii. De zis vor zice si daca nu mai scrii, crede-ma!

  27. Dragă Aspoiule, nu îţi însuşii vinovăţii pe care nu le ai. Eşti doar o mică rotiţă dintr-un enorm angrenaj, tu măcar reuşeşti să fi unul care te simţi bine şi te regăseşti în acest mecanism, mediu, sau ce-o mai fi. Eu am ajuns să mă simt străin de toate astea, aşa că prefer să nu mă implic în felul în care am făcut-o până acum.
    În privinţa pro sau contra americanismelor cred că nu are sens să discutăm, ţin mai mult de gusturi toate astea decât de orice altceva. Nici despre ce ai scris despre cărţi pe care le identifici cu autorii nu merită discutat, oricum, dacă nu ziceaţi voi, cei de pe Cititor Sf ce aţi zis şi nu ar fi făcut-o nici domnul Martin s-ar fi găsit alţii s-o facă pentru că asta-i esenţa lucrurilor în România. Ştiu, tu ai plecat de aici, cu atât mai păcat că nu ţi-ai schimbat şi mentalitatea odată cu mediul.
    Apropo de identificat o scriitură cu autorul: după ce am postat pe blog povestirea „Moarte Uşoară, Mihai” am primit comentarii pe care am fost nevoit să le şterg pentru că nu aveau nici o treabă cu povestirea ci mă înjurau şi-mi ziceau că aş merita să fiu omorât lent. Cam asta-i treaba cu identificatul. Am cunoscut si cititor care mi-a scris că sigur am săvârşit câteva zeci de violuri, altfel nu le-aş descrie aşa…
    Că nu mă citeşti? Sau că nu mă mai citeşti? Prin asta nu vei ieşi în evidenţă pentru că nimeni nu mă va mai citi. Că nu vei scrie despre mine sau despre ce scriu? Chiar dacă ai face-o nu cred că aş afla. Faţă de ce a fost Cititor SF acum un an şi jumătate sau chiar şi acum un an, a scăzut nivelul suficient cât să nu mai simt nevoia să vă citesc, asta din cauză că la prea multe postări se simte lipsa de obiectivitate. Nu te supăra pe mine, sau fă-o dacă simţi nevoia, dar acum un an nici tu şi nici Kyo nu v-aţi fi gândit să postaţi o recenzie în care jumătate din observaţii sunt cam pe lângă, iar cealaltă jumătate aduce a descântec bazat pe n-am înţeles.
    Apropo, articolele lui Kyo le apreciez încă, se simte că autorul lor vrea să informeze eventualii cititori şi nu să le demonstreze ceva.

  28. @ Oana, eu pe mine nu doar mă cunosc ci mă şi accept. Nu sunt doar cum sunt ci sunt aşa cum am vrut si vreau să fiu. Plăcerea mea este scrisul, nu publicatul, aşa că nu are sens să discutăm.
    Iar de doborât…cred că m-as simţi de-a dreptul distrus dacă aş începe să tolerez acum ce nu am tolerat niciodată. La mine doborătul nu are legătură cu publicatul, nu asta mă defineşte.

  29. Bine, si eu daca vreau sa te citesc? Ce fac? Matanii? Vorbesc cu flacara violet? Nu o fi pacat si de aia de vor sa te citeasca in continuare? Intreb si eu.

  30. „Ştiu, tu ai plecat de aici, cu atât mai păcat că nu ţi-ai schimbat şi mentalitatea odată cu mediul.” Hmmm…cum era lozinca aia cu „pretenţia să-mi fie criticate scrierile şi nu persoana”? Teoria ca teoria, practica ne omoara. Mai ale pe cei care emit teorii si se bat cu ele in piept dupa care se steg fain frumos cu ele la fund.
    Da, am observat si eu cum scade nivelu’ pe CititorSF. Se intampla ori de cite ori se scrie despre SF romanesc. Si foarte evident pentru au torii „sifonati”.
    M-am convins 1000% ca nu are rost.

  31. Draga Feri, eu cred ca acel „n-am inteles” care apare in cronica aia de vreo zece ori nu e decat o eschiva. Din eleganta (Aspoiu si Jen) au evitat sa dea cu ranga! 🙂

  32. @ Aspoiu, dacă tu consideri că a scrie recenzii şi comentarii se cheama a face literatura atunci să mă anunţi, astfel voi sti că nu reprezintă părerile tale ş nu reflecta convingerile tale ci este un mod de a spune o poveste. În caz contrar nu te arăta surprins că opiniile tale, enunţate de tine, ţi se atribuie şi te caracterizează. Spre diferenţă de acest caz, este greşit să caracterizezi omul care scris literatură prin scrierile lui. Dacă eu scriu o povestire despre Hitler şi nu-l prezint malefic asta nu înseamnă că îl admir…
    Autori şifonaţi? Crezi că ceva din ce se întâmplă pe bloguri poate să şifoneze un autor? Ceea ce spuneti voi poate şifona imaginea voastră, nu al altcuiva. Continuând astfel vă puteţi pierde definitiv credibilitatea, dealtfel subţiată deja, nu are sens să vă pretindeţi ce nu sunteţi. Autorii pot ieşi şifonaţi după ce scriu 5-6 cărţi dacă critica de specialitate îi desfinţează sau dacă cititorii nu-i mai citesc, nu atunci când trei cititori sau cinci citesc români doar de dragul de a evidenţia propria genialitate în comentarii neconcludente. Nici atunci când şase reacţii sunt pozitive şi una sau două negative, chiar dacă acestea din urmă sunt semnate de Aspoiu.

    Criticate scrierile, nu persoana…exact asta am făcut Aspoiule, am criticat comentariile tale, vorbeam de mentalitatea reflectată în opiniile tale. Habar n-am cum eşti în viaţa de zi cu zi, ca om nu am avut onoarea de a te cunoaşte şi nu am pretenţia asta, nici nu emit supoziţii în privinţa ta.
    Asta-i diferenţa dintre cazuri, dacă tu într-un comentariu zici „n-am înţeles” atunci e firesc că lumea să ajungă la concluzia ca Aspoiu nu a înţeles. Dacă eu într-o povestire spun „n-am înţeles” ar fi o greşeala din partea unui cititor să ajunga la concluzia că eu ca scriitor al acelei poveşti n-am înţeles. Dar astea e multe şi e grele deja…

    @ Ady Buzdugan Mare noroc că n-au dat cu ranga! Sau cu bâta în baltă. 🙂

  33. Oana e invizibila? 😀 A?

  34. „Copil curios, cer seriozitate și sinceritate!! ”

    @ ASPOIU:
    Mă bag și eu pentru că vreau să mă lămurești, să confirmi sau să infirmi ceva legat de CONOTAȚIA afirmației: „scriitura este strins legata de scriitor.”
    Se dă urm. caz:
    – îți este trimisă o oarecare operă, scrisă de un autor anonim; se întîmplă să-ți placă foarte mult, s-o găsești genială, chiar. Mai apoi faci o recenzie sau cîteva comentarii pe marginea ei..atenție! scrii exact ce crezi despre ea și am stabilit mai sus că se întîmplă ca opera respectivă să te încînte, de-a dreptul…
    Și acum avem situația în care dăm un „backward” și „play”..atenție!! nu „replay”:
    – ție îți este trimisă opera ȘI numele autorului; se întîmplă ca acesta să fie Feri sau orice alt autor, care, să presupunem, nu este tocmai în top10 pe linia preferințelor/ fetișurilor/ febleților tale.. (nu-mi spune acum că pe tine nu te pot surprinde, Feri sau alții, că tu le recunoști stilul etc etc! te crucești cît de mult te pot surprinde unii oameni!!)și-n acest caz faci o recenzie/ comentarii pe marginea cărții (aceleiași..nu mai precizez dacă de această dată ți-a plăcut sau nu..)
    Acum să ne transpunem într-o povestire SF.. 😛
    Tu retrăiești experiențele tot de cîte 2 ori..la comandă (comanda ta sau a altcuiva) și în mom. în care trăiești pt a doua oară o exp., nu știi că ai mai avut-o în prealabil și s-a derulat altfel în f-cție de împrejurări.. și nu e lipsit de sens să spun că mereu e la comandă această trăire bis, atunci cînd se dorește a se afla ceva, deoarece, dacă împrejurările n-ar fi ticluite altfel, rezultatele celor 2 experiențe ar fi identice și ar însemna „redundanță existențială”..
    Buuun..și astfel rezultă două recenzii făcute de tine pt aceeași carte, citită în cele 2 experiențe paralele:
    – prima dată sub semnul anonimatului – ai savurat-o, nu te-au bruiat prejudecățile date de altrecații, invidie sau alte chestii legate de autor căci, mă repet, acesta e anonim
    – a doua oară i-ai cun. autorul, care se întîmplă să fie Feri sau unu’-altu’, ce nu i-a căzut tocmai cu tronc stomacului tău..
    Acum ceea ce mă interesează pe mine:
    1. Crezi că cele două recenzii/ comentariile vor arăta la fel d.p-ul.d.v al imparțialității, sincerității cu care le-ai făcut în cele 2 situații diferite?
    2. După ce vei fi răspuns sincer (în gîndul tău, măcar!!) la prima întrebare, vreau să știu (sau măcar să-ți recunoști..ție îți ți) dacă mai rămîne valabilă CONOTAȚIA afirmației tale potrivit căreia: „scriitura este strins legata de scriitor”???

    Sănătate și înțelegerea (conotației) textului meu îți doresc!! Și vouă, tuturor! 😉

    @ BALINFERI: Mă întreb..mai ai răbdare să explici lumii de ce așa și nu altfel? 🙂 Eu n-aș avea! 😛 (mint!)
    Sănătate!!

  35. Eu zic ca 95% ar arata la fel.
    BF a tot facut referire la „Restrictia” publicata in antologia SRSFF, text care nu mi s-a parut deloc grozav. In schimb „Moarte usoara, Mihai” are de 10 ori mai mult nerv. Mici lacune si o gramada de typo-uri. Nu stau sa scriu tot ce cred acum, insa cu un pic de munca si grija (poate un redactor bun) ar fi un text fff bun.
    Asta ca sa iti dai seama ca nu am treaba cu cine scrie.

  36. @ Oana, Nu dragă, doar că nu mă pot certa cu tine din moment ce sunt de acord cu spusele tale. Ce era cu agrafufa?
    Cei care ar vrea să mă citească? De ce ar vrea să mă citească tocmai pe mine? Sunt o sumedenie de scriitori care ar da orice să fie citiţi, mai ales că în România încetul cu încetul cititorii vor fi mult mai importanţi decât scriitori, peste vreo douăzeci de ani statul va desemna un cititor oficial la fiecare zece scriitori. Dacă vor avea noroc atunci cititorul va cunoaşte literele, dacă nu atunci vor fi nevoiţi ori să-i deseneze ori să-i povestească la telefon despre ce-i vorba. Dar să-l ferească sfinţii pe scriitorul care va scrie un text neînţeles de cititor, special pentru astfel de încălcări grave ale conduitei se va reintroduce pedeapsa capitală şi scriitorii vor ajunge să plătească sume fabuloase cititorului desemnat pentru a-l convinge să frecventeze şcoala măcar în primele două clase şi pentru o recenzie pozitivă vor lucra câte zece zile pe moşia incomparabilului, neasemuitului, prea minunatului, măriei sale Cititor I, primul pe numele lui. Şi lege va fi cuvântul lui şi mă(t)reaţă misiunea.
    La nivel mondial echilibrul societătăţii civile va fi ameninţat de traficul ilegal de cititori din china, coreea si india iar legile vor fi mai severe faţă de scriitorul surprins că are cititori fără permis decât faţă de criminali. Aş că ai grijă dragă Oana, a avea cititori va deveni curând un risc prea mare, mai ales că guvernul va introduce taxa pe citit, plătibilă de către scriitori şi vărsată integral în contul Măriei Sale Cititorul. 🙂

  37. Btw, asta fu ultima mea interventie si vizita pe aici.
    Bafta!

  38. „Cine știe, rîde!” sau „Cine rîde, știe!”..La revedere, drum bun! 😉

  39. @ Aspoiu
    Chiar nu contează dragul meu! Eu am scris şi mi-a apărut pe hârtie o povestire, aşa că pot fi numit scriitor. Tu eşti cititor, iar asta cel puţin pe piaţa de carte românescă începe să însemne că ne situăm pe două părţi diametral opuse ale baricadei. Noi scriitorii începem să scriem nu pentru că simţim nevoia să transmitem ceva celorlalţi, o idee, un gând, un sentiment, un mod de a fi si a vedea lucrurile, ci pentru a ne fi recunoscute cine ştie ce merite. La fel nici cititorii nu mai citesc pentru a petrece plăcut timpul, nici pentru a rămâne cu un gând, o idee sau cu o impresie, ci mai degrabă pentru a descoperi eventualele greşeli mai mari, mai mici, mai importante sau mai nesemnficative, care să-i permită să demonstreze lumii într-un comentariu că este mult peste nivelul celor pe care îi citeşte.
    Discuţiile faţă în faţă dintre cititori nu mai sunt de genul: ” l-am citit pe Ciolănescu şi m-a impresionat” sau ” nu-mi place cum abordează Găozar problema” ci ” L-am citit şi pe Ciolănescu, e la fel de muci şi de varză ca Fasoleanu. Degeaba le-am zis să adopte stilul lui Yahulescu pentru că se încăpaţânează să nu înveţe mesangereza, iar fără asta, după cum prea bine stii, comunicaţia este ineficientă, greoaie şi lpsită de miez. Degeaba încerc să-i învăţ şi chiar nu mai ştiu ce să fac cu ei”

  40. @ Eufemisme, nu e vorba de răbdare, discuţiile chiar îmi fac plăcere de când am reuşit să depăşesc stadiul enervării şi sa privesc totul ca pe un enorm şi ieftin spectacol.

    @ Aspoiu
    Te pomeneşti că te-am supărat de te-ai decis aşa brusc să pleci?
    Sper că nu, mai ales că intenţia mea a fost de a te face să zâmbeşti.

  41. Feri, eu nu ma certam cu tine, asa ca speram ca nici tu cu mine 😀 In ceea ce spui ai dreptate. Majoritatea citesc pentru a-i da in cap scriitorului. In cazul asta ma simt fericita, pentru ca eu citesc sa ma simt bine. Iar asta e tot ce conteaza. Scriu sa ma simt bine, si iar, asta e tot ce conteaza. E ceva timp de cand nu imi mai pasa de parerea cititorului. Poate zice ce i-o trece prin cap. Poate face corectura, poate spune ca e cel mai naspa sau cel mai bun subiect. Scriu sa ma simt eu bine si atata timp cat o fac, e ok. Ca mai si public, e alta treaba, eu chiar traiesc din asta de vreun an de zile, si nu vreau sa ma intorc de unde am plecat, adica la fostul job ca sa pot manca. As fi tare deprimata, in plus nu as mai avea timp de scris decat la pensie. Asa ca am de ales intre asta si aia. Intre asta cu toate riscurile, cu toate tipetele cititorilor etc, iar intre aia care chiar mi-ar afecta mentalul si asa afectat 😀 Cat despre impozit, eu imi platesc pensie privata, nu ma pot forta. Asa ca cititorul n-are decat sa ma plateasca, daca nu, sa fie sanatos. Ma intorc, in cel mai rau caz la Media Pro, si nu ar fi chiar un caz rau. Crede-ma! Asa ca scriu atata timp cat o Silvana, un Doru, un X sau Y ma vor. Cand nici ei nu ma vor mai vrea. Nu mai scriu.
    Iar eu vreau sa te citesc. Am loc si de altii, nu iti face griji.

    Am mai spus si ma repet, e loc sub soare pentru toata lumea, numai un nebun nu accepta asta. Uite, George Arion e de acord cu mine. Am avut o discutie intreaga, vreo patru ore pe tema asta. Si nu iti fa griji, inca sunt cea mai proasta scriitoare, asa ca da-i drumul si scrie 😀

  42. @feri, daca trimiti pe email se cheama ca publici?

  43. cred ca s-a mai spus de o mie de ori chestia asta: publicare propriu-zisa inseamna aparitia textului in cauza intr-un suport care are ISSN sau ISBN. in rest, faptul ca unul sau altul isi pune texte pe net e hobby, aflare in treaba etc.

  44. reclama, popularizare etc. dar nu-si poate trece in CV „publicarea” pe blogul/site-ul propriu sau pe altele cu acelasi statut

  45. Ooo, Doamne, glumește și frățică Pecarov și vor săriți la
    serioșenii! 😛 El voia să vă facă-n ciudă că-l va citi pe feri chiar dacă acesta nu va mai publica/ posta nimic..naa, țîîc!! 😀

  46. @eufmisme – deci baga la cap planul si vezi sa nu auda Feri. Mike si Bear ma hirotonisesc editor in secret, Feri imi trimite texte ca cica sa le citesc numa eu, iar eu imi iau meseria in serios. Functioneste?:))

  47. @pecarov: Nu..că ești praf ca editor=)) mai bine ma botezati pe mine si tu bagi la cap și ții secretu 😉 ..și-mi dai parola ta de mail 😀 ca să am acces nelimitat 😛

  48. @Pecarov: Nu-s io „proastă” degeaba, ha??! 😀

  49. Buna, Balinferi!
    Indiferent de comentariile de pe acest site, am intrat pe situl bogdanahelp
    Fata asta scrie exceptional si este si foarte dragutza, o papusica de fata, mai rar fete inteligente si frumusele …dar are ceva, o frumusete sufleteasca aproape nepamanteana..iar reactiile ei sunt de inteles,,,si eu m-am saturat de genul acela de fete care se baga singure in ..k

  50. M-a impresionat fata asta pana la lacrimi dupa ce am citit povestile ei.
    Scrie exceptional!
    Povestea ‘Regina” sau „Fata cu castanele” au o inocenta si o frumusete care te fac pe tine, de dincolo de calculator sa te intrebi cum de o fata si-a putut pastra atata inocenta in suflet in Bucuresti?!

  51. M-a pufnit rasul de ceea ce scrie acesta fetiza pe situl tau din cazua careia a plecat aceasta furtuna.
    Recunosc, sincer, imi place BOGDANAHELP!
    Imi place cum vede fata asta lucrurile, felul cum scrie, am citit mult la viata mea, are acea drama si acea pasiune amestecate , are o nota de originalitate, ma asteptam la o tipa cu ochelari si cand am vazut poza am inlemnit.
    Noroc nu cred ca avut fata asta prea mult.
    Azi noapte am citit toate povestile Bogdanei help si sincer sa fiu, dimineata, m-am trezit cu trandafiri rosii pe perna…am inteles cam cum este sa visezi..am cam uitat sa o fac.
    Bravo, Bogdanahelp!

  52. @ Cristian, Eu pe Bogdanahelp am trecut-o în blogroll tocmai pentru ca i-am apreciat scrierile. Dincolo de asta însă viaţa m-a învăţat să privesc oamenii din toate punctele de vedere, pentru că un om poate fi extraordinar de corect într-o situaţie şi să se comporte aberant în alta. Dacă urmăreşti toate comentariile vei vedea că nu a avut nimeni treabă cu ea, aşa a înţeles ea pe motiv că nu cunoştea detalii privind anumite discuţii dintre mine şi Eufemisme, pe vremea când am stat faţă în faţă. I-am explicat acest lucru dar nu i-a fost deajuns, a continuat cu minirăzboiul ei împotriva blogheriţei Eufemisme, degeaba i-am spus orice. Apoi a ajuns să-mi lase comentarii pe blog pe care am fost nevoit să le şterg din cauza limbajului vulgar. Mi-a cerut să o şterg din blogrollul meu şi m-am confirmat.

  53. @ cristian îmi pare rău pentru situaţia asta, dar comentariile care conţin un limbaj nepotrivit nu vor fi tolerate niciodată, în nici o situaţie pe blogul meu, nici măcar în cazul în care acestea vin din partea cuiva cine scrie interesant, nici în cazul în care aparţin preşedintelui ţării şi nici dacă vin din partea unui manelist sau a unui cocalar. Iar dacă neacceptarea acestui lucru atrage după sine cererea cuiva de a fi eliminat din blogrollul meu, atunci aşa va fi, dar pretenţia mea de la cei din jur va rămâne aceea de a se comporta ca oameni civilizaţi în toate situaţiile.
    Aşa că nu pot spune decât Bravo Bogdana pentru scrieri, ruşinică Bogdana pentru limbajul folosit în comentarii.
    Sincer m-a surprins BogdanaHelp cu acele comentarii pentru că nu mă aşteptam din partea ei să folosească un astfel de limbaj, dar a făcut-o.

  54. @uglybadbear: adica volumul meu de pe net, de pe cartea.info, se cheama ca e publicat? Ca are ISBN… 🙂

  55. pot sa raspund eu? cam da. este notat in lista cartilor aparute in romanica. la noi volumele electronice inca nu au piata, inca nu sint bagate in seama, inca nu… dar ai un volum, ti-l poti trece in CV… sa-l vedem pe al doilea.

  56. Draga mea eufemisme
    Mi-ai umplut situlde afrse de email false prin care intri si debitezi toate prostiile
    toate adresele de email le-am adunat si i le-am dat unui prieten de la politie
    Sa vezi ce te prindem dupa LP calculatorului si mi vei plati si tu si neamul tau despagubiri
    Pe situl acesta se pare ca sunt o gramada de demente
    Din fericire pentru mine mai am si prieteni

  57. Din fericire chiar din politie
    De nu te linistesc eu pe tine draga mea nebuna si te calmez de acum pentru o suta de ani…toate adresele tale de email de yahoo deja ti le-am dat
    X@yahoo com
    Y @yahoo.com
    Z@yahoo.com
    te linistesc eu x,y, z pentru 100 de ani de acum incolo
    eu cu nebunii nu am pun de aceea exista alte modalitati de ate prinde
    BY.

  58. @ Bogdana, Eufemisme are blog aşa că te-as ruga sa laşi acest gen de comentarii direct pe pagina ei, nu de alta dar nu văd legătura cu ce spuneam eu în postare. Mulţumesc pentru înţelegere!

  59. În cu totul altă ordine de idei: Dragă Bogdana, dragă Eufemisme, v-aş fi profund îndatorat şi recunoscător dacă aţi trece peste prăpastia care s-a căscat între voi, dacă aţi lăsa deoparte topoarele şi aţi încerca să purtaţi un dialog civilizat, să spuneţi lucrurilor pe nume, să stabiliţi motivul neînţelegerii, să clarificaţi într-un fel sau altul situaţia… În orice caz să se termine circul acesta care nu vă onorează pe nici una.

  60. Hy!
    balinferi te-au terorizat fetele.
    Eu nu pricep, ele de ce se cearta?
    Oricum fata asta este haioasa prin felul in acre trece de la artistic la altceva…bogdanahelp este o figura de fata!

  61. Inteligent blogul tau .Frumos chiar si cumva neasteptat pentru un baiat.
    Am ras ca sa fiu sincer cu lacrimi, eu cu Bogdana am vorbit pe email mai multe lucruri si nu pricep de ce este atat de pornita?
    dar rau! ca ea chiar scrie foarte bine.
    De acord cu tine, nu-mi plac vulgaritatile, dar mie mi se pare amuzant cum poate ea sa treaca de la una la alta.
    Mie chiar imi place Bogdanahelp, are acel..Altceva!

  62. @balinferi: din cate stiu eu, ultimul meu comentariu legat de fata aceasta e următorul:
    „…bogdana, te invit la mine pe blog cu acele comentarii că noi ardelenii suntem oameni tare cumsecade și primitori..so..feel free and be my guest! lasă blogul lui balinferi în pace cu clinciuri de-astea..ai uitat că-i om serios și pe deasupra e și însurat..??!!
    Sănătate!
    EUfemisme..stîngace a spus asta la ianuarie 20, 2010 la 8:44 pm”

    Îmi pare rău că s-a ajuns la astfel de minciunele copilărești și tertipuri menite să provoace un scandal..
    Îmi cer scuze în numele amîndurora! nu era intenția mea să iasă așa ceva.. Eu m-am descărcat printr-o postare „la mine acasă” și unii au văzut asta..aș fi vrut ca ea să-și redirecționeze furia într-acolo…cu finalul postării respective, am pus punct și poveștii „bogdana”!!

    @bogdanahelp: nu știu ce dușmani ai și cine-ți vrea răul, eu cu siguranță nu!! La faza cu mail-urile ai încurcat rău borcanele.. Draga mea, am un master de făcut, sesiune, viață personală etc. pt ca să mai am timp de asemenea porcărele de grădiniță. Oricine ți-a trimis mail-urile alea, poate are motive, pe cînd EU te asigur că nu!! În afară de faptul că sacrific cîteva minute ca să fac comentariul ăsta în speranța să se oprească odată nebunia, altceva nu provoci în ceea ce mă privește. Crede-mă, există persoane importante în viața mea spre care să-mi îndrept atenția și sunt convinsă că și în a ta la fel..
    REPET!!! De acum înainte TRIMITE TOATE COMENTARIILE (dacă vei mai avea nevoie să te descarci) PE BLOGUL MEU PERSONAL ȘI NU TE MAI PROSTI!!!
    Îmi cer scuze, Feri!!
    Sănătate!

  63. Auzi, draga mea…hai, pa!
    este incredibil cum dupa marea discutie cu tine au inceput si emailurile cu pricina
    Nu-ti mai cere draga scuze…te-a lasat cu ochii in soare?
    pesroane importante?
    cainele ori pisika?
    te pup.

  64. pai mai bine ma lasai draga pe mine sa ies la cafea cu Balinferi, se indragostea de mine si scria povesti frumoase.
    tu ramaneai cu ..cainele..abia acum inteleg de ce te-ai bagat ca musca..printre flori de kakao…cti-a fost frica sa nu ramai cu pisica.
    Balinferi, eu glumesc…dar glumind se cam spune adevarul
    Pai nu intru pe blogul tau pentru ca nu ma interesezi.
    Punct.

  65. Dintr-o gluma facuta cu acest baiat insurat cum spui tu, nu inteleg care este problema ta daca ai acasa pesroane importante, eu cred ca pisica musca mai tare decat cainele..hammmmms, imi precizezi tu mie,ca, vezi doamne, nu e loc, mai sa fie?!

    apoi eu sunt crescuta prin Banat mai fata mea si-s frumoasa si devreme acasa dragilor si am ochii negrii ca mura si picioare lungi, nu-mi veni mie cu baliverne scumpa mea..eu fa ma…sincer esti penibila!
    Si daca as fi vrut sa ma d-au la Balinferi tu trebuia sa-ti vezi de pisica si de caine.
    Draga mea…mai fata mea…ai devenit isterica.
    Mi-ai stricat ‘susta ” cu Balinferi si vezi, cum te prind cum sar pe tine….
    Eu glumesc dar imi palc ochii verzi, na, ce sa fac si eu acuma?!

  66. Sunt reaaaaaaaa
    foarte reaaaaaaaaaaaaaa
    cand eram pustoaica ma bateam cu fetele care au incercta sa puna mana pe vreun iubit de-al meu, am alergat-o pe una de nu a mai intrat in parcul cu pricina…deh,fata cu temperamnet, domnule!
    gata, iesim de pe aici nu de alta dar credeti-ma pe cuvant, fazele astea m-au facut sa rad cu pofta!
    Draguta mea…este doar o lume virtuala pe aici ca , daca eram in realitatea cea mare…iti bagam doua maini in par si arati ca Loredana din „Extravaganza”

  67. @ Cristian, dacă aş putea să iau în serios aiurelile astea m-aş enerva, aşa mă distrez doar, cel puţin până nu se depăşeşte iarăsi limita.

    @ Eufemisme, am citit acel comentariu al tău şi am sperat să aibe efect.

    @ Bogdana, Nici măcar nu am ochi verzi, îi am albaştrii. În plus, dupâ cum chiar tu observai într-un comentariu pe propriul blog, sunt deja luat şi crede-mă că sunt definitiv luat. 🙂

  68. Te cred….pe cuvant, eu nu cu tine am ce am…ci cu distinsa ta amica..
    cu bine!

  69. In poza de pe blogul tau par verzi, schimba si tu poza…lasa mai si tu fetele sa viseze, ce ai cu mine?
    ma bucur ca stii de gluma.
    Bogdanahelp
    I-a, acum sa intre si sa comenteze „distinsa”…ca iar o troznesc!
    bogdanahelp

  70. 😀

  71. Dragă Balin,

    Dacă ai pornirea să scrii, vei scrie în continuare.
    Dacă înţelegi că asta face parte dintr-un act de comunicare, vei publica în continuare.
    Dacă te implici în ceea ce scrii, te vei enerva în continuare cînd alţii îţi vor critica proza pe nedrept.
    Dacă vei avea norocul ca uneori să fii criticat pe drept, le vei fi recunoscător acelor critici pentru că te vor fi învăţat ceva util.
    Dacă vei înţelege că nu toţi aderăm la aceleaşi criterii estetice, vei primi criticile (fie ele drepte sau nu) cu mai multă seninătate.
    Iar dacă vei vedea în timp că unii dintre cei care te critică sînt sterili sau incompetenţi în ceea ce priveşte scrierea de ficţiune, vei avea o anumită satisfacţie de fiecare dată cînd vei publica o carte bine scrisă.

    Pentru că o carte bine scrisă, o dată ce a fost publicată, nu mai poate fi împinsă înapoi în nefiinţă cu una, cu două. Poate fi criticată, răstălmăcită, ignorată, trecută sub tăcere, dar împinsă înapoi în nefiinţă nu. Şi asta va fi victoria ta.

  72. Ca întotdeauna Florine, tu îmi dovedeşti că gândeşti la alt nivel lucrurile.:)
    Normal că îţi dau dreptate în tot ce spui…
    Critica, indiferent că e pozitivă sau negativă o privesc cu detaşare, nu mă pot împăca cu acele comentarii care nu au a face cu textele ci cu autorii, dar poate în timp mă învăţ şi cu a nu băga în seamă căutătorii nodurilor în papură.

  73. Hey,mi-ar placea tare mult sa putem povesti un pic,ai idee acum am putea face asta?

  74. @ Kathy, ţi-am trimis e-mail.

  75. @feri: cu scuzele de rigoare pentru a fi de acrod cu Aspoiu 😀
    si mie mi-a placut mai tare „Moarte buna, Mihai” decat Restrictia; asa ca lasa prostiile, ne vedem diseara, ok? 🙂

  76. hahaha, excelent! desene in autocad! si eu tocmai ma chinui sa le „sparg”…

    …domnule, numeste-i! daca doar ii scrii asa, ca uite ce mi-au facut si zis, n-are greutate. spune-i sa-i stie lumea. cit timp iti pastrezi anonimi gresitii, efectele peroratiei se risipesc: devin generalitati. o sa primesti peste bot, fara indoiala, dar va fi mai rau decit pina acum?

    nu cred.

    in fine, n-am citit decit texte si comentarii de pe blog. esti articulat si cursiv; se ghiceste o consistenta in spatele textelor. si mai ales substantialitate. despre idei, sf sau de alt fel, nu pot spune nimic; ramine sa citesc inainte sa laud. dar stiu ca scrisul inseamna ceva pentru tine. imi pare rau ca te-ai lasat atins. banuiesc ca n-ai incotro, ca odata iesit din banca, fluturind o foaie scrisa, esti tinta privirilor… si a judecatilor.

    si dreptu-i ca romania nu-i tara de gentili.

    in orice caz, lasa-te de fumat.

    nu-i greu: daca pina si eu am reusit sa ma las… ~grin~

  77. :))

  78. […] gîlșeavă-n șer.. Frecvența care-l determină pe „uneori”  este invers proporțională cu numărul de neuroni al forțelor ce […]

  79. Evrika! Știu de ce apar citatele alea cu numele meu sub ele..
    Dacă fac trimitere la un post de pe un blog, wordpress trimite automat ca mesaj un citat care conține cuvintele ce fac trimiterea la blog..s-a mai întîmplat pe propriul meu blog, pe al lui darius și la celalalt post al tău, la care făceam referiri și trimiteri 😛 Deștept al naibii wordpress-u ăsta!! 😉

  80. Dragă Bogdana, ţi-am şters ultimele comentarii din urmatoarele motive: nu aveau ce căuta la acest articol.
    Îmi pare rău că nu reuşeşti să-ţi rezolvi problema, cu cine e de rezolvat. O acuzi pe Eufemisme în continuare deşi vă desparte o ţară întreagă, tu în Bucureşti, ea la Cluj, dar tu continui sa crezi că ea are ceva cu tine. Încetează, te rog eu frumos, cu aberaţiile astea. Dacă zici că ai fost la poliţie, etc. , atunci rezolvă problema cu cel sau ce care nu încape de tine, dar te rog mult pe mine lasă-mă în afara acestui mic război.
    Mulţumesc pentru înţelegere!

  81. Stai linistit ca i-am intrat pe site si am linistit-o
    Toate adresele de email au acelasi LP nici macar nu este atat de isteata incat sa le trimita de pe alte calculatore
    Nu am fost la politie, i le-am dat cuiva dar am vazut singura avand un comentariu al ei la mine pe blog
    mai nu este normala fata asta, ca vai cum ma machiez, ca vai ce frumoasa este ea(unde?) si vai, eu sunt naspa, ce mai?!
    Pai ai intrat in acest razboi pentru ca la tine pe site am facut cunostinta.
    cu bine
    bogdanahelp
    Am peste 50 de adrese de email ca spamuri toate de la acelasi LP
    fata asta nu este zdravana

  82. E din Cluj?
    ce bine pentru ea….

  83. Dragă Bogdana, eu nu am intrat în acest razboi ci am fost târât. 🙂
    Blogul meu există deja de ceva vreme şi ar fi existat şi dacă voi nu v-aţi fi certat. Faptul că tocmai pe blogul meu v-aţi găsit să daţi glas antipatiilor personale nu ma învinovăţeşte pe mine cu nimic, doar nici în cazul în care doi oameni se bat într-un tren vinovat nu este CFR-ul.

  84. Ci SNCFR-ul! 😀

  85. :)) Cred că în acest caz cei doi se băteau de nervii provocaţi de condiţiile de călătorie. 🙂

  86. mi-a placut povestirea din „alte tarmuri „…..si nu vad nici o lipsa de logica pe acolo,cum spune victor martin,in legatura cu cip-ul ala,e una sa ai un cip in cap,dar depinde si ce are in el……si chiar si cautarea unor chestii tine de inteligenta personala,avem si noi google si totusi nu stim chiar tot…
    mi-a placut si povestirea lui liviu radu…

  87. Ma trezesc si eu sa raspund peste un an.:D De fapt, nu ma trezesc fiindca inca nu am adormit…:)) in fine… Am descoperit in urma cu cateva luni ca scrii. Vizitam neogen, asa intr-o doara, dupa ceva absenta (mi se pare varza acum, nu ma descurc deloc acolo) si mi-am amintit de clubul unde m-ai invitat, de acolo am ajuns la srsff. Am citit in zig-zag Planeta Zeilor. Mi s-a parut interesant si am recitit, de data asta rand cu rand, apoi am uitat. Am revenit de curand si mi-a placut ce am citit. In adolescenta obisnuiam sa dechid cartile din librarie la intamplare si daca nu imi placea ce citeam, nu le cumparam. Tu m-ai determinat sa revin. Acum o sa imi declin competenta in domeniu si o sa fac si analize de specialitate.:D Nu sunt critic literar, nu sunt nici cel mai… citit cititor din lume, dar mi se pare ca scrii foarte bine. Ai ceva deosebit. Cat e intuitie si cat e ratiune mi-e greu sa iti spun. Oricum, astept sa te mai citesc. Btw1: Nu iti merg toate linkurile spre povestirile sf&f&h. Btw2: Te-ai lasat de fumat?:D

  88. E bine şi după un an, dragă Dua. Exupery zicea că e bine să ai un prieten chiar şi în clipa morţii pentru că toate sunt mai uşoare cu cineva aproape. Iar prietenii sunt fraţii pe care ni-i alegem singuri.
    Pe neogen n-am mai intrat de nici nu ştiu când, au văcut varză site-ul şi nu mă mai interesează.
    Altă competenţă decât cea de cititor capabil să spună ce-i place şi ce nu, nu-ţi trebuie.
    De fumat n-am reuşit să mă las, e drept că nici nu m-am străduit prea tare. Şi nici de scris nu m-am lăsat, deşi deseori îmi vine s-o fac când văd ce handicofreni oligopaţi cu limbaj de mahala se erijează uneori în postura de cunoscător…Nu rezist însă mai mult de câteva zile şi iar mă pun să scriu.
    Verific link-urile, merci!

  89. Handi…cum?:))) Prea dur mi se pare… Mai degraba ceva de genul: „Cititorii mei sunt mai inteligenti…punct” :D(cititorul meu fiind cel care „gusta” si intelege).Asta a mai fost folosita, dar se poate gasi ceva care sa exprime aceeasi idee. Cat despre opinii divergente elegant sau trivial exprimate, diversitatea e necesara nu doar ca sa alunge plictiseala, ci si pentru eficienta (ce nu pot eu sa fac poate reuseste altul). Uneori cred ca e perfect sa fie asa si ma entuziasmez, chiar daca nu obisnuiesc sa beau alcool… desi nu ma incanta sloganul „unitate in diversitate”, nu imi este inca intrutotul clar din ce motiv.
    Gata, incep sa bat campii!
    Poate iti este de folos:
    http://metodausoara.romaniaplay.com/audiobook/
    Daca stiai de ea, scuze ca te bat la cap.
    Sunt cam agresiva azi…:D

  90. Am tot respectul pentru cititori, dragă Dua, indiferent dacă sunt atât de inteligenţi cât sa înţeleagă orice idee ascunsă a unui text sau sunt superficiali si au doar dorinţa nu şi capacitatea de a înţelege. Nu ei mă dezamăgesc ci acei indivizi care deşi sunt nulităţi intelectuale după ce au citit patru romane şi o culegere de povestiri deja se închipuie experţi şi îşi permit nu doar să-şi spună părerea ci să sară calul şi să jignească în stânga şi-n dreapta. Mă dezamăgesc cei care nu vorbesc despre text, ci despre autor, cei care îşi închipuie că pe baza la ce cred au voie să tragă concluzii în privinţa celorlalţi. Dacă citeşti un text scris de mine şi este plin de greşeli, atunci spune că textul sufera sub aspect gramatical, spune că nu i s-a făcut nici măcar corectura elementară, că nici un redactor nu si-a aruncat privirea peste scriitura asta, că nu respectă regulile elementare cum ar fi logica internă, consecvenţa, etc. şi-ţi dau dreptate. Dar dacă îţi permiţi să ajungi la concluzia că nu vorbesc limba română, ori că am scris cu ochii închişi, că am vrut să fac, spun, sugerez ceva şi a ieşit altceva, ori că sunt prost şi de asta este textul cum este, atunci cred că greşeşti, indiferent cât de mare critic te crezi şi indiferent cât te ridică în slăvi cei care spera sa profite de pe urma atenţiei pe care ţi-o acordă.
    ( Nu vorbesc despre tine Dua, vorbesc la modul general)
    Sloganul ” unitate prin diversitate” nu-ţi suna bine pentru ca este o aberaţie, cel puţin sub forma asta generală. Unde-i unitatea dacă e vorba de diveristate ideologică? Dacă în ciuda diversităţii putem vorbi de colaborare, adică de unitate, atunci vorbim de unitate în alt sens, nu ideologic şi atunci am aşezat de fapt mere şi pere în acelaşi coş şi încercăm să le comparăm. „Unitate prin diversitate” este de fapt un apel la toleranţă şi la respect. Unitate sub aspectul acceptării celorlalţi aşa cum sunt, unitate sub aspectul respectului reciproc acordat în ciuda convingerilor diferite întro problemă sau alta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: