Mandea, agentul 007, mărturiseşte că a ajuns scriitor.

Milena spunea într-un mesaj că apropiaţii ei o tratează ciudat când află că ea e pasionată de scris şi ne întreabă ce am făcut noi să ne împăcăm cu ideea că scriem, dar mai ales cum am împăcat lumea…

Eu am propus o leapşă, adresată scriitorilor :

Povestiţi în câteva cuvinte când şi cum v-aţi dat seama că vreţi şi chiar trebuie să scrieţi. Normal, adăugaţi şi cum au primit cei din jur decizia şi explicaţi şi cum v-aţi împăcat cu gândul că fiind diferit de alţii veţi fi probabil mereu singuri.

Primul care a răspuns provocării este un domn care semnează e-mailul cu Andrei Mortu, iar textele cu Mandea007. Firesc,  cu aşa un nume deja vi-l închipuiţi: tip la 22-24 de ani, freză gelată, ciocate, haine de firmă, sclipici cât cuprinde, cămaşă roz, adică un mare fan manele. Şi vă înşelaţi.  este un om de care mie îmi place.  Dar vă las să îl cunoaşteţi pe Mandea aşa cum se prezintă el. Mie mi-a plăcut răspunsul dat de el, aşa că… îi urez încă odată LA MULŢI ANI!

CUM AM AJUNS EU SCRIITOR

Mărturisesc că nu cred în minuni. Dacă ar mai fi un Toma Necredinciosul eu aş fi ăla. Până nu văd, nu cred, asta e credinţa mea. Aşa sunt imun la promisiunile politicienilor, la declaraţiile lor de dragoste faţă de mine şi de ceilalţi, iar felul meu de a fi m-a ferit de multe deziluzii atât  în politică cât şi în viaţa de zi cu zi.

Şi totuşi o minune s-a întâmplat, incredibilă şi imposibilă, asta dacă m-aş întoarce cu numai un an în urmă.

Totul a început după ce am turnat nişte plumbi de pescuit  pentru un prieten, scriitor şi el. I-am pus într-o cutie şi eram gata să-i duc amicului. Atunci s-a întâmplat minunea.  Nu ştiu ce mi-a venit, dar ce ar fi dacă i-aş scrie şi o scrisoare?

Mărturisesc, iar, că nu am mai scris o scrisoare de vreo treizeci de ani, de când eram în armată. De atunci strungul a fost pasiunea şi viaţa mea, iar singurele înscrisuri ce au rămas în urmă-mi erau cererile de concediu de odihnă. Atât.

Şi totuşi… În ciuda antecedentelor, nu am scris nimic în atâţia ani, la şcoală eram tămâie la literatură, de gramatică nu mai vorbesc, nu am decât 8 clase şi trei de profesională, ce a ieşit  din mâna mea m-a pus pe gânduri…

I-am cerut părerea celui mic, vorba vine, are 27 de ani de acum, două facultăţi şi un master în derulare la CV, şi l-a bufnit râsul.

Întâi am crezut că râde de mine, de bazaconiile pe care le-am înşirat, şi am înşirat destule bazaconii…

-Bravo tată, îmi zise fii’ meu, ai talent, e scris frumos, ai şi umor, de ce te-ai făcut matale strungar ? îmi adresă o întrebare năucitoare. Chiar, de ce?

Om bătrân, cu capul pe umeri, ce-mi veni mie, ia să mai scriu câte ceva, şi într-o săptămână am dat gata vreo cinci texte pe care le-am trimis la Bucureşti, la un ziarist, Viorel Ilişoi îi zice, pe care îl admir demult pentru stilul non conformist şi reportajele originale, pline de umor şi haz.

Răspunsul nu a întârziat şi mi-a întărit ceea ce bănuiam în sinea mea.

Aveţi talent, scrieţi cu umor şi vervă, am citit pe nerăsuflate tot ce mi-aţi trimis, dăi bătaie înainte.

După câteva zile un alt răspuns, ce mi-a confirmat definitiv noul meu statut de şomer scriitor, a venit de la distinsa doamnă Katia Nanu –redactor-şef al ziarului local- cu bineînţeles cuvenitele remarci asupra gramaticii. Pe care am început să o învăţ din nou, după vreo 45 de ani de la prima încercare.

Aceasta  ar fi povestea începutului vieţii mele de scriitor. Ce a urmat? Cîteva articole publicate în ziarul local, şi diferite reacţii…

Vecinii...

Am vecini buni. Foarte buni. Dar ştiţi ce înseamnă un vecin bun? Pun pariu că nu  ştiţi.

Un vecin bun e cel ce are un garaj, în garaj un beci, iar în beci butoaie şi damigene. Pline. Şi care de te vede prin faţa blocului cu căţeaua la plimbare, te invită înăuntru să mai staţi aşa, două trei ore, ca între vecini, de vorbă. Asta înţeleg eu prin vecin bun. Că sunt şi din ăia răi…care n-au garaj adică…Dar, mulţumită Primăriei, sunt puţini.

Cine m-o fi pus să scriu? A fost destul să îmi apară odată numele la gazetă şi gata, am ajuns vedetă, prin grija nevestei bineînţeles, că o mâncă limba să se laude la toţi ce bărbat frumos şi deştept are ea, şi cum mai scrie el la ziar…

-Bravo vecine, frumos mai scrii, dar nu îmi place că te-ai luat de preoţi.

Ăsta-i vecinul de alături, om cu frica lui D-zeu, nu lipseşte de la nici o slujbă, are cumnat preot, iar vecina, soţia lui, lucrează la episcopie, contabilă.      Degeaba am încercat să mă dezvinovăţesc că tema era politică, că nu de preoţi mă legam eu, în sfârşit, m-am ostenit degeaba…

De atunci uşile garajului său se ferecară pentru mine, ca şi poarta raiului dealtfel, după cum mi-o declară clar, ferm, şi fără echivoc. Şi avea un vin…din ăla popesc, untdelemn nu alta…

Silviu, bunul meu vecin, deşi-i cam place şpriţul şi vorbeşte tare da-i săritor şi bun la suflet, după cum îl lăudam eu într-un articol, se apucă şi el să-mi facă morală, că de ce i-am pomenit numele, că află ăia de la poliţie şi se supără, şi nu o să-i mai găsească maşina în vecii vecilor. Pentru cine nu ştie i-a dispărut mai astă iarnă, când cu Ciorogârla, i-au furat-o nişte ţigani, dimineaţa, cu căruţa… Dar a trecut atâta timp de atunci, dacă vroiau să o găsească o găseau pâna acum, că bani de şpagă n-are şi nici bodiguarzi. Ca alţii… Iacătă altă uşă închisă. Adio cabernet de primă clasă, adio vişinată, de la tatăl lui, de la Tecuci…

Neamurile

Cea mai tranşantă a fost nevastă-mea : dute băiete şi te caută. Aşa îmi zice, băiete, că e mai mare ca mine cu vreo şase luni…şi îşi permite.

Mama, dulcea mamă, de câte ori mă vede o bufneşte plânsul gândindu-se la cruda soartă a lui Eminescu şi Labiş… Şi îmi recită, cum o făcea pe  când eram copil ,,Moartea lui Fulger” ,,Moartea Caprioarei”, şi alte morţi mai mult sau mai puţin celebre. Cred că intuieşte ceva…că aş fi un mare talent, probabil…

M-a dus şi la Bucureşti când a murit Gheorghiu Dej, la pomană nu mai ţin minte, eram prea mic… Suflet sentimental, ca şi mine de altfel…

Copiii mă ajută şi ei cum pot. Sunt intelectuali, iar internetul e viaţa lor. Am o mulţime de adrese de clinici de psihiatrie, una chiar la Iaşi, unde s-a tratat şi Eminescu!

Iar neamurile celelalte nu ştiu de ce îşi dau la coate când mă văd şi mă privesc ciudat. Sau poate mi se pare mie. Cam asta e. Trebuie să închei. Mă cheamă soţia la bucatărie, să-i rad mere, şi nu se face să o refuz. Îmi face plăcintă. Că doar odată-n an e ziua mea. Mîine!

Mandea 007

Anunțuri

~ de balinferi pe Februarie 18, 2010.

21 răspunsuri to “Mandea, agentul 007, mărturiseşte că a ajuns scriitor.”

  1. La mulţi ani, domnule Mandea, şi zile senine!
    Ce bine, dragă Balin Feri, că ai găsit timp să creezi pagina asta.( nu mă pricep la chestii dintr-astea tehnice, scuze! ).
    Îmi propusesem să mă abţin pe viitor de la comentarii, dar…citind mesajul d-lui Mandea, am constatat că niciodată nu e prea târziu să începi ceva, să o iei de la capăt într-o altă direcţie.( nu greşită).
    Carevasăzică, şi dvs. sunteţi o ciudăţenie a familiei, dar v-aţi resemnat, cumva, cu ipostaza în care sunteţi perceput.
    Lăudabilă reuşita dvs. de a învăţa gramatica limbii române. Din ce manual aţi învăţat? Nu de alta, dar cunosc destule persoane cărora aş vrea să-l recomand ( măcar să-l răsfoiască în timpul pauzelor publicitare de la televizor). De curând, a trebuit să dau o fugă până la o instituţie publică onorabilă, de la care am aflat lucruri interesante. Pe geamul unui ghişeu fusese lipit un afiş scris cu marker roşu, ca să vadă tot omu’ că „…pentru alte cereri adresaţivă ghişeului nr. X”. Pe moment m-am panicat că nu ştiam cum să mă adresez ghişeului împreună cu acel „ vă” şi el, de altfel, derutat.( dar m-am liniştit imediat că am înţeles ideea: era, de fapt, o „ licenţă poetică”. )
    Şi, domnule Mandea, consideraţi-vă norocos că aveţi asemenea vecini buni. Eu am doar vecini pe care nu-i cunosc, dar care mă cunosc ei pe mine şi care ştiu absolut tot ce fac şi ce nu fac, mai puţin că scriu şi că imaginaţia lor a depăşit cu mult cotele apelor Dunării.
    Şi cu neamurile aveţi noroc că vă susţin, unele dintre ele. Ale mele se arată extrem de preocupate ( uneori până la fanatism) când vine vorba de timpul meu pierdut cu îndeletnicirile scriitoriceşti ( şi vorba vine din An în Paşte şi la diversele întruniri cu ocazia…).
    În rest, nu vă gândiţi că aţi avea nevoie de vreo clinică de specialitate. Din câte ştiu eu, Eminescu a avut o altă problemă de la care i s-a tras necazul.
    Observ că aveţi mult umor iar mie îmi plac oamenii care privesc sfertul plin al paharului ( chiar dacă e plin doar cu apă, nu cu vinul vecinului). Mi-ar plăcea să citesc ceva din ce aţi scris, dacă bineînţeles, nu vă deranjează. Şi nu ca să-mi dau cu părerea, că nu sunt critic literar şi nici asemenea abilităţi nu deţin.( şi nici ca să vă verific gramatica). Pur şi simplu, din curiozitate.
    Sper că veţi considera pertinet comentariul meu. Toate cele bune!

  2. La Multi Ani ! Strudel, când o da Madelin reteta. Daca as avea blog as lansa o leapsa complementara : „De ce n-am devenit scriitor…”

  3. Va multumesc pentru urari.Pahar ati spus? Vin? Are mandea si de astea. Ce spuneti domnu’ Feri, ar merge niste ,,Visuri”?
    Hai noroc!

  4. Impresionant domnule Mandea! Rar spun lucrul asta!

  5. partea cu inceputul scrisului vine…asa de-o data. Cand vine? mai devreme (sau poate foarte devreme), mai tarziu…niciodata prea tarziu. La mine a venit demult, in bucataria mamei mele, pe cand ea gatea ceva iar eu sedeam pe-acolo ca imi placea de ea.
    As incerca sa va spun povestea, dar mai intai s-o scriu. As avea si timp, ca am intrat in concediu…

  6. @ voicunke într-adevăr, e prima oară când te aud spunând asta.
    @ Lucia, Aşteptăm cu nerăbdare textul. Acum deja e promisiune!

  7. Nu inteleg ce este impresionant. Eu gasesc ca este al dracu’ de inexplicabil si de curios. Daca am inteles bine ceea ce ati vrut sa spuneti. Si vorba aia, sunt om batrin, am vazut destule ciudatenii la viata mea. Ba chiar si un OZN!

  8. Mare scofală să vezi un OZN, 🙂
    eu am vre-o trei, două funcţionale, unul l-am dezmembrat de le-am reparat pe celelalte şi mi-a rămas doar carcasa. Dar am şi un număr variabil de extratereştri( variabil pentru ca au obceiul de a se diviza şi a se mânca între ei) în pivniţă, îi hrănesc cu sfeclă şi şobolani iar ei drept recunoştinţă îmi scriu povestiri sefe pe care să le trimit sub pseudonime la tot felul de reviste.

  9. Chiar l-am vazut. Si acum mi se zbirleste paru-n cap cind imi aduc aminte. Nu m-am gindit niciodata sa scriu ceva despre asta. Si nici nu am analizat serios acea intimplare…

  10. merci mandea007 acum iar o să am coşmaruri cu ozn-uri :)).oricum îmi eşti foarte simpatic.te-aş numi un Ion Creangă modern, da până la urmă pseudonimul tău se potriveşte mai bine. sper că primeşti urări de la mulţi ani chiar dacă sunt întârziate

  11. E firesc ca un redactor-sef sa ma intrebe cati ani am, daca sunt casatorita, cu ce ma ocup ( ce si unde lucrez ), unde locuiesc etc.? In situatia in care am vrut doar sa aflu daca acea revista( prin redactie) ar fi interesata de o povestire de-a mea…

  12. Nu e firesc, dar dacă o revistă îţi publică o povestire este firesc să-ţi ceară şi un scurt cv pentru o eventuală notă biografică.

  13. O.K., înţeleg asta, dar, domnul redactor mi-a spus franc în faţă ( mă rog, la telefon), după ce mi-a înşirat înaltele sale titluri academice, că ar fi bine să mă deplasez până la Craiova ( acolo se află redacţia), din moment ce Bucureştiul e aşa de aproape. Ce să cred? Că o fustă scurtă m-ar ajuta să-mi public povestirea? Îmi vine, totuşi, greu să concep aşa ceva. Chiar şi în domeniul ăsta să existe vulgaritatea unora care taie tot elanul şi dorinţa de a mai face ceva, să zicem, creator? Pentru că, în cazul ăsta, nu m-ar interesa propunerea dumnealui editorială. Sincer…sunt derutată şi dezamăgită de atitudinile astea neprofesioniste. Poate că ar trebui să folosesc un pseudonim masculin. N-am nici cea mai vagă idee cum să procedez cu domnul redactor-şef.

  14. Dragă Aryana, asta înseamna că domnul redactor ar vrea să-ţi testeze pe viu dotările literare. 🙂 Aşa că o fustă scurtă nu, dar disponibilitatea de a te arăta fără fustă cu siguranţă te-ar propulsa printre scriitoarele de primă mână, cel puţin în patul, pardon, ochii domnului redactor. Vezi de exemplu câte cântăreţe au devenit celebre deşi voce n-au…
    Derutată chiar dacă te simţi să nu recunoşti niciodată. Adaptează-te, învaţă şi umblă mereu cu ochii deschişi. Ca scriitoare trebuie să vezi mai mult decât alţii, trebuie sa ai o percepţie de un nivel mai ridicat şi trebuie să simţi mai profund, aşa că nu-ţi poţi permite deruta când dai de un obsedat care nu şi-a trăit nebunia în tinereţe şi încearcă să recupereze acum.

  15. @Feri: iarasi m-ai spart la ochi cu fonturile astea colorate :))
    Si cu nabucco stream la urechi :))
    @Aryana: chiar asa a facut afurisitul de redactor?

  16. Pe fond negru se vede bine galbenul, dacă nu schimbam fontul ar fi apărut scrisul gri şi era mai obositor pt. ochi.
    Sper că nu ai nimic împotriva lui Verdi. Dar dacă vrei…pot pune salamul care guiţă 🙂

  17. @Feri, am gatat povestioara cu inceputul scrisului…cum sa procedez? Presupun ca prin email, nu?

  18. Da, prin e-mail, te rog frumos. doarvorbe@yahoo.com

  19. Dragă Balin Feri, ochii îi am cât se poate de deschişi, dar, totuşi, amăreala lasată de respectabilul redactor nu trece prea uşor. Din păcate, am renunţat la colaborarea cu dânsul, mă rog…
    @Rudi Kvala, chiar aşa a făcut şi sper să nu fie toţi nişte frustraţi în prag de pensionare!
    Balin Feri, am o problemă cu o povestire. Am citit câteva dintre cele pe care le-ai postat pe blogul tău…nice, very nice! Şi mă întrebam dacă ai putea să-mi citeşti povestioara…Dacă da, unde aş putea să ţi-o trimit, fiindcă aş prefera să o citeşti doar tu. Aş vrea să-ţi spun care ar fi problema, când ţi-aş trimite-o. Dacă nu se poate, e o.k. Merci!

  20. Nu văd de ce să nu fie posibil. Adresa mea de e-mail este doarvorbe@yahoo.com . Nu-ţi promit însă că voi reuşi să răspund decât peste două-trei zile, sper că nu e o problemă.

  21. Nu e nici o problema. Merci mult!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: