Despre Galileo şi zilele de mâine

Dom’le, vuieşte blogosfera. Sfârâie ştirile despre întoarcerea lui Galileo. Normal, nu ăla încăpăţânat care nu vroia nicicum să înţeleagă că Pământul este centrul universului şi că stă fixat într-un loc ca bătut în cuie sau mai degrabă ca o farfurie pe masă în timp ce aşteaptă răbdător ca bucătăreasa să aducă ciorba. Poate dacă lui Galileo i-ar fi fost contemporan un oarecare zburlit pe nume Albert şi i-ar fi explicat că toate sunt relative atunci nu ar fi rostit celebra vorbă cu eppur si muove. Înţelegea si el că nu are sens să-ţi dai foc la valiză şi să intri în conflict cu conducătorii din acele vremuri, chiar dacă semănau cu manelarii zilelor noastre în ceea ce priveşte dimensiunea crucilor de la gât, ci se împăca cu gândul că nu doar Pământul se mişcă în raport cu celelalte obiecte de pe cer ci la o adică şi acestea pot fi privite ca descriind o oarecare mişcare în raport cu Pământul. Dar dacă n-ar fi fost încăpăţânat Galilei  atunci probabil şi azi am sta liniştiţi ştiind că Pământul este bine întărit şi niciodată nu se clatină precum afirmă Biblia în Cronici şi în Psalmi. Dar i-a trebuit lui să descopere că Pământul se mişcă, iar acesta cum ţine să demonstreze că Galileo Galilei nu vorbea degeaba se scutură când ne e lumea mai dragă. A se vedea ultima scuturătură de prin Chile.

Asta ca asta, dar uite că se scutură şi blogosfera românească, se agită fandomul şi întreaga viaţă culturală urmăreşte cu sufletul la gură cum Galileo se pregăteşte să se nască, renască, învie. Sub forma asta:

De data asta paternitatea nu-i revine muzicianului Vincenzo Galilei ci unui român de prin Szatmar, pe nume Horia Nicola Ursu. Nu, nu este din familia Ursidae ci este un demn reprezentant al homo sapiens sapiens, chiar dacă se află în umila condiţie de sclav al unor zăpăcite precum Calliope, Melpomene şi Thalia. Îşi suportă însă cu seninătate soarta, odată pentru că nu prea mai are de ales- dacă nu vrea să fie executat în public de fanii furioşi precum a fost Giordano Bruno pentru tupeul de a-şi fi exprimat în scris credinţa în  extratereştrii- şi în al doilea rând pentru că astfel îşi satisface dependenţa de mirosul cernelurilor pe hârtie.

Dar să-l lăsăm pe Ursu să clocească în linişte oul din care va ecloza  Galileo şi să aruncăm o privire asupra viitorului copil. Mi-e şi groază să mă gândesc la reacţiile prea inteligenţilor bloguitori care mă (ne) vor acuza de perversiuni pentru că mă (ne) uit(ăm) la un copil încă nenăscut şi facem acest lucru nu folosind cine ştie ce aparate sofisticate ci chiar degetul pentru a da click aici. Ţîn să menţionez că întreaga vină o poartă Ursu deoarece el ne-a pus la dispoziţie acestă gaură. Pardon, informaţie, adică blog.

Sub aspectul aspectului nu avem ce reproşa copilului si nici părintelui. Cel mult vom remarca asemănarea cu odrasla altcuiva, dar până şi asta poate fi o laudă.

Sadismul nostru nu cunoaşte limite, aşa că vom face o biopsie acestui copil. Ce găsim în interior?

Ceva Haldeman ce ţine loc de inimă, un Spinrad pe post de creier, un Kelly pentru digestie şi doi români ( strigaţi repede huo, fără să ştiţi numele, doar din moment ce sunt români trebuie scuipaţi) pe care eu îi iubesc şi îi stimez. Aş vrea să cred că Liviu Radu şi Sebastian Corn se vor dovedi a fi organele reproducătoare şi că vor zămisli mulţi copii literari, dar mă tem de pe acum de bunăvoinţa şi de limbajul academic al unor cititori de soi. Să sperăm că scriitorii noştri vor scăpa măcar de data asta fără să li se promită şuturi şi fără să fie cinstiţi cu fel de fel de epitete.  Normal, copilul are şi mâini, picioare şi chiar cap, acestea vor fi Doctorow, Sleight, Watts şi aş vrea să zic că nu în ultimul rând Mircea Opriţă, dar fiind vorba de un alt român,  care deşi mi-e tare drag nu îndrăznesc să-l laud ori să-l aşez în rând cu ceilalţi de teama omnipotentului cititor care ştie că „românii e de căcat”.  Nu vă alarmaţi, nu vorbesc de voi cititorii  care aţi învăţat normele unui comportament civilizat în cei şapte ani de acasă ori i-aţi deprins citind, ci doar de acei cititori care au plecat de acasă înainte de a învăţa că citirea unei cărţi nu te deşteaptă şi nu-ţi scuză nesimţirea.  Nu vă spun nume pentru că se va prezenta singur şi îşi va da iar cu stângul în dreptul în timp ce se bate cu cărămida în piept în calitatea sa de mare cititor. Eventual mă va ameninţa că la vară va fi soare şi praf mă face dacă-l las. Deşi eu sunt convins că dacă am reuşi să stăm faţă în faţă am alege să bem o bere şi să vorbim de cărţi, însă nu e vorba aici doar de mine care nu obişnuiesc să promit altceva decât că fac cinste.( Astea le-am zis doar pentru a-mi face trafic, am scăzut în zeelist şi asta-i ceva intolerabil)

Dar să revenim la Galileo. Dom’le, Ursu promite că fiind potent va comite în continuare. Că o va face cu regularitate şi că ne putem abona la copii lui. Ceea ce nu vă recomand. Serios! Doamne fereşte poate primiţi revista, o citiţi şi vă deşteptaţi, ceea ce ar fi grav. Eventual chiar vă place şi ajungeţi la dependenţă, ceea ce ar fi un adevărat dezastru. Aţi ajunge să cheltuiţi bani pe cărţi, nu pe băutură şi femei, care ştiu că vă iubeşte. Să nu mai zic că poate renunţaţi şi la manele şi seminţe iar fără astea viaţa nu merită trăită.  Dar adevăratele pericole deabia acum urmează să vi le prezint. Dacă vă abonaţi contribuiţi la existenţa unei reviste de limbă română dedicată sefeului şi chiar literaturii. Ceea ce nu e de dorit, doar n-am ajuns să fim asemeni ţărilor civilizate în care oamenii mai fac si altceva decât să se holbeze la Surprize prin prize scurte, Noră pentru Mama-soţie pentru sat şi Aventurile bravului pitic Virinel, în timp ce se scarpină pe burtă şi râgâie de atâta sămânţă cu bere. Aşa că nu cumva să vă abonaţi. Mai ales ca vă mai alegeţi şi cu ceva cărţi în preţul abonamentului, ceea ce iarăşi nu e de dorit. Doar nu vreţi să vă privească lumea lung si să vă catalogheze ciudaţi pentru că citiţi. Decât să daţi cincizeci de lei pe abonamentul de un an mai bine vă luaţi două sticle de vodcă, vă faceţi cum e cuiul şi vomitaţi de la balcon să se distreze tot cartierul. Sau mergeţi odată la film şi în timp ce foşcăiţi de zor la celofanul pungilor cu chipsuri vorbiţi cu gura plină pentru a explica celorlalţi ceea ce vedeţi.

Dacă tot nu v-am convins să vă orientaţi spre altceva, atunci faceţi ca mine. Abonaţi-vă, dar să nu vă aud că nu v-am avertizat. Dacă vă place revista şi teamă mi-e că vă vor fi pe plac şi cărţile, atunci sunteţi un om pierdut. Veţi deveni cititori sau- Doamne fereşte!- veţi ajunge chiar să cochetaţi cu scrisul şi veţi ajunge la concluzia falsă că nici un om nu ar trebui să trăiască fără să citească. Iar mai rău de atât nu se poate. Adică se poate. Cititul este contagios, se ia la nevastă, la copii, prieteni şi chiar şi la vecini. Veţi ajunge să fiţi blestemaţi de toţi şi nu vor avea de câştigat decât duşmanii care vor râde fericiţi în timp ce se târâie către casă după ce au fost aruncaţi afară de crâşmă dacă vă văd cu cartea în mână.

Anunțuri

~ de balinferi pe Martie 15, 2010.

10 răspunsuri to “Despre Galileo şi zilele de mâine”

  1. ah… asta da martisor.

    suuuuuuuuuuuper…. vedea-te-as si pe tine in ea 🙂

  2. Poate cândva…
    Deocamdată nu ma ridic eu la acel nivel, în plus am luat şi o pauză, dar nu se ştie niciodată

  3. multumesc pentru semnalare si v-astept la abonare 🙂

  4. De trei zile încerc să ajung la poştă, dar nu reuşesc nicicum. Dacă vei veni la Timişoara cu ocazia zilelor Helion zi-mi sa nu ma mai complic cu poşta. Urs mare şi rău ce eşti!

  5. Feri, nu mai fi atât de modest; dacă tu consideri că nu eşti la nivelul cerut, atunci cine dintre scriitorii tineri este suficient de bun?

  6. Mergi la Timisoara, Feri?

  7. @feri: incearca prin contul bancar, cred ca-i mai simplu. nu ajung la timisoara, imi pare rau.

  8. @ Mir Adriana, Adevărul este că sunt genial şi nemaipomenit. În comparaţie cu mine Shakespeare e o biată umbră lipsită de cinsistenţă :). Nu era modestie ce am zis ci calcul strategic, aşa smulg eu complimente de la cititori. :))

    @ Kvala, Da, voi merge. Mâine plec la Alba şi poimâine dimineaţa iau un autocar către Temesvar.

    @ Ursu, trebuie să amân abonatul pe când mă întorc de la Timişoara. Am trecut azi pe la poştă dar n-am vrut să particip la partida amicala de rugby dintre selecţionata celor albi şi curaţi împotriva celor coloraţi şi nespălaţi. Sper că nu e prea târziu!

  9. nu-i tirziu, feri bacsi. transmite-le lui florin danila, dorin davideanu si cornel secu toate cele bune de la mine.

  10. […] a revistei. Ce-i drept, e drept: numai în ultima săptămînă, despre Galileo au mai scris Balin Feri, Vero, Mike (în Observator, aici, după ce cu o săptămînă înainte dedicase întreaga rubrică […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: