Gânduri în prag de sărbătoare

Crăciun, Paşti, Rusalii, motive bune pentru sărbătoare. Mâncăm, bem, ne întâlnim cu neamurile şi cu prietenii, ne urăm de zeci şi sute de ori Sărbători Fericite şi petrecem ca la nuntă. Spitalele devin neîncăpătoare şi se transformă în subiecte de ştiori când sunt luate cu asalt de hoardele neamurilor îngrijorate de intrarea în comă alcoolică a lui Ţuiculeanu şi de indigestia lui Ciolănescu. Recordurile de audienţă aparţin clar acestor instituţii:

Ne înghesuim claie peste grămadă, ne îmbrâncim, călcăm în picioare bătrânii şi copii, dacă ne ia careva faţa sărim la bătaie, apoi într-un târziu, ca orice haită sălbatică, recunoaştem liderul absolut şi ne convertim în blânda turmă a Domnului, stăm spăşiţi în picioare, aşezaţi pe scaun sau chiar în genunchi în funcţie de cum ni se spune că trebuie. Funcţie de specificul religiei noastre mergem cuminţi să ne spovedim ori stăm cuminţi fără astfel de mărturisiri, în orice caz facem orice trebuie pentru a ne bucura de sfânta împărtăşanie. Odată circul…pardon, slujba încheiată ne întoarcem mândri purtând o lumânare puturoasă în mâini ca simbol al luminii. Suntem fericiţi pentru că ne simţim parte a ceva, suntem fericiţi că am fost văzuţi, în unele cazuri chiar şi simţiţi, de întreaga comunitate şi prin participarea noastră la sfânta slujbă am dovedit încă odată că suntem enoriaşi şi membri de încredere a societăţii.

Mă rog, asta faceţi voi. Nu mă întorc acum să corectez pentru că am făcut asta şi eu câţiva ani, până am împlinit vârsta de 18 ani. Eu sunt unitarian. Normal, asta nu înseamnă nimic pentru majoritatea voastră şi normal că eu nu mă pot aştepta ca voi să ştiţi ce înseamnă din moment ce nu ştiţi nici propria voastră religie ce înseamnă. Sau totuşi ştiţi? Aud? Care-i diferenţa dintre dogmatica ortodoxă şi cea catolică? Tu eşti ortodox? Catolic? Reformat? De ce? Pentru că ai crescut în asta, e moştenire de familie aşa că vor fi şi copii tăi şi copii copiilor lor de aceaşi religie în care tu te-ai născut, crescut şi zbătut de sărbători pentru sfânta împărtăşanie. ARE ASTA VRE-O LEGĂTURĂ CU CREDINŢA?

Iisus a fost răstignit pentru că s-a ridicat împotriva bisericii, şi-a dat viaţa pentru a ne învăţa ceva, pentru a schimba ceva. Au trecut aproape două mii de ani de atunci şi noi îl venerăm încă fără să fi învăţat ce trebuia, legile fundamentale care ne transformă în oameni. Nu râvni la bunul aproapelui tău indiferent că e vorba de casa, animalul, maşina, copilul sau soţia acestuia! Nu fura! Să nu înşeli, să nu ucizi! Nu-ţi face chip cioplit… Dacă respectăm aceste reguli o facem pentru că altfel vom fi pedepsiţi, nu din convingere. Unde e credinţa în condiţiile astea? E nevoie să ne constrângă cineva pentru a face ceva în ce credem? Biserica l-a trimis pe Iisus pe cruce, credinţa constrânsă şi închistată între limite clare, credinţa transformată în religie cu ierarhie clară şi cu ritualuri bătute în cuie. Credinţa care devine religie şi este impusă este tocmai ce încerca Iisus să înlăture. A şi reuşit pe moment, dar după nici trei sute de ani chiar cei care au crezut în el şi care fost gata să-şi dea viaţa pentru învăţăturile lui au ajuns să rătăcească idee de bază: Că trebuie să faci binele individual, din convingere! În locul vechilor simboluri sacre şi-au ales altele noi. Cele vechi erau păgâne, cele noi erau bune. Ce înseamnă chip cioplit? Înseamnă cumva idol, reprezentare fizică a unui concept ? Atunci ce e crucea, toate icoanele, toate simbolurile creştine? Dacă venerăm crucea suntem buni, dacă veneram cercul eram răi. Noi ne închinăm unei forme, unor reprezentări şi facem asta pentru că suntem catolici, ortodocşi, penticostali sau unitarieni. Avem religie, avem simboluri, avem ritualuri. Creştini mai suntem? Nu, nu mă înteresează ce a ajuns să desemneze acest cuvânt, eu mă refer la sensul original, la cel de om care trăieşte potrivit învăţămintelor primite de la Iisus. Credinţă mai avem? În ce sau în cine? În biserică, în cruce şi în preoţi sau în Dumnezeul care ne-a dat viaţă, suflet şi intelect? Credem în Iisus, în învăţămintele lui, ori ne ajunge că putem crede că suntem mântuiţi din moment ce el ne-a iubit suficient cât să se sacrifice? Vorbesc iar la plural şi mă includ si pe mine acolo pentru că mă surprind încă uneori rugându-mă aşa cum am fost învăţat în copilărie, deşi nu mai cred ca atunci. Eu cred în Dumnezeu, cred în Iisus, dar nu am nevoie de biserică pentru a mă ruga, nu am nevoie de religie pentru a-mi fi explicat clar în ce TREBUIE să cred şi n-am nevoie de preoţi pentru a intermedia între mine şi Dumnezeul meu.  Aşa că nu mai particip de ani de zile la ritualuri, nu merg la biserică şi nu pierd vremea ascultând preoţi. Lumea întreagă este templul Domnului şi cine Îl caută Îl găseşte oriunde pentru că Îl poartă cu sine, în inimă, în minte şi în suflet. Eu ştiu în cine cred, ştiu cum cred şi stiu cât cred.

Vă mai spun? Pentru mine Biblia nu e carte sfântă. E instrumentul bisericii, unealtă a îndoctrinării strămoşeşti, nimic altceva. Biblia nu ne-a lăsat-o Iisus ci au creat-o preoţii. Ei au ales ce trebuie să conţină şi ce trebuie eliminat, ei au stabilit ce se încadrează în ce susţin ei şi ce este erezie. Criteriul de selecţie? Unul singur: serveşte intereselor bisericii ori contravine…

Da, ştiu, sunt „eretic”. Dacă m-aş fi născut cu trei sute de ani mai devreme aş fi sfârşit pe rug, dacă ar fi lumea în totalitate cum vom vor preoţii să fie aş fi executat în public, nu pentru că am făcut vreun rău cuiva, nu pentru că n-aş crede în Dumnezeu sau în Iisus, ci pentru că aşez credinţa mai presus decât religia. Pentru că nu iubesc trebuie ori ce vreau să iubesc ci iubesc ce pot iubi. Pentru că nu cred ce trebuie să cred ci cred ceea ce pot crede. Pentru că mai mult valorează în ochii mei boschetarul care îşi împarte colţul de pâine cu un câine vagabond decât întreaga şleahtă preoţească şi toate bisericile din lume. Nu pot crede altfel atâta timp cât există zeci, sute şi mii de biserici cu zeci de mii de preoţi care dau din gură despre blândeţe şi bunătate, îşi construiesc temple peste temple, umblă înzorzonaţi şi trăiesc în lux şi desfătare în timp ce copii orfani şi bătrânii trăiesc în mizerie şi mor prin canale ori sub poduri secereţi de foame şi de boli. Voi crede în rostul bisericii, a religiei şi a preoţilor atunci când nu va mai exista cerşetor la uşa bisericii, atunci când toţi năpăstuiţii sorţii îşi vor găsi refugiul în biserică,  atunci când vor mânca la masa preotului.

Suntem toţi creştini, preoţii sunt cei mai creştini, păcat că asta nu mai înseamnă nimic. Trăim într-o societate bolnavă care se ascunde în spatele cuvintelor, a scuzelor şi ne pierdem în ritualuri în loc să facem ce ar trebui.

Sărbători Fericite şi nu uitaţi de cei care stau cu mâna întinsă la uşă! Ei sunt cei capabili să vă dea cu adevărat lumină şi să vă absolve de păcate.

Anunțuri

~ de balinferi pe Aprilie 3, 2010.

25 răspunsuri to “Gânduri în prag de sărbătoare”

  1. Ai spus multe adevarari, chiar daca pentru unii pot fi suparatoare. Sunt de acord cu ele, mai ales ca provin dintr-o familie mixta (mama ortodoxa, tata catolic). Deseori ma incearca gandul ca biserica nu face decat sa indeparteze oamenii de esenta credintei. Poate de aceea am si scris un text ca „Spovedania”…

  2. Chiar mă gândeam, dragă Ştefana, că s-ar putea să fi supărat o grămadă de lume cu această postare…Totuşi nu cred că e cazul ca cineva să se supere deoarece ceea ce am scris mă reprezintă pe mine, nu pe ei. În plus, după cum constaţi, am spus adevăruri…

  3. here’s a man to my taste 🙂

  4. 🙂

  5. 🙂 stii ce tare-mi plac si mie astia cu biserica lor!
    foarte sincer, eu m-am bucurat mult de ziua libera de ieri, in care am putut sa fac tot ce mi-a trecut prin cap foarte fericita, fiindca e luni, iar eu zac prin centrul vechi 🙂
    in rest mama a facut un cozonac exceptional, iar eu am fost la inviere (in Pipera, unde n-a venit Becali, spre fericirea mea) pentru ca doream sa fiu alaturi de cineva, nu fiindca mi-ar spune ceva altfel decat din punct de vedere estetic – splendida imaginea cu oamenii ducand luminite, iar cantecul ala e chiar frumos 🙂

  6. Dragă Capricoarno, s-ar părea ca noi cei cu virusul sefeistic în sânge folosim cam aceaşi scară de valori.

  7. @feri, mi se şopteşte în cască faptul că Înalt Prea Sfinţia Sa Andrei a pregatit un rug în faţa Catedralei Reîntregirii Neamului unde urmează să fi ars de îndată ce pui piciorul în Alba Iulia. Asta nu pentru ce ai scris aici, ci pentru erezia şi curajul de a pune Catedrala Ordodoxă în poză lânga cea catolică! Blasfemie! Jos cu necredincioşi! Gods will!

  8. Asa mai des! 😀

  9. Că prea sfinţia sa pregăteşte rugul nu mă deranjează cât mă „jenează” că te ştiu pe tine rânjindu-mi ironic-satisfăcut din mulţimea adunată să se bucure de circ. 🙂

  10. @ aspoiu
    Da, ştiu, vrei sa mă vezi pe rug cât mai curând 🙂

  11. Pai da, sa ma infrupt cu o halca de friptura de eretic. Te facem drob. 😉

  12. La asta trebuia să te gândeşti mai devreme. Drob acum, după paşti…

  13. mititei daca nu drob… de fapt nu prea iese drob din beef

  14. mititei mai că ar ieşi, dar mă tem că vor fi proşti :))

  15. De-o tochitura, poate?

  16. „Îmi place Iisus al vostru. Nu îmi plac creştinii voştri. Mi-ar plăcea mai mult creştinii voştri dacă ar fi mai mult ca Iisus al vostru.” (Mahatma Gandhi)

  17. @ Stefana, Florin : Întocmai cum spuneaţi: o tochitură creştinească 🙂

  18. @BF – Pai in cazul asta, avind in vedere ca boala vacii nebune se ia daca minci vaca nebuna, eu zic pass mititeilor… 😀

  19. Eu ştiam că se ia numai dacă te muşcă vaca, dar nu-i nebună ea să facă una ca asta. 🙂

  20. biserica e privita drept „polita de asigurare” mai nou, dar asta in categoria celor ce au nevoie de asa ceva – politicienii. o biserica noua apare la 2 zile, timp in care dispar 6 scoli. de 4 ori mai mult dispar locurile din spitale…si uite asa ar incepe o alta discutie interminabila despre pacate „necesare”… 🙂

  21. @ fixpink , o crimă necesară ar fi aşezarea unei micuţe bombe undeva într-un colţ al casei poporului, ideal ar fi însă dacă s-ar putea confecţiona unul care să acţioneze selectiv, să radă strict parlamentari corupţi. 🙂

  22. imi place mult articolul tau. din pacate asa e religia la noi in Romania. e religie, nu credinta. total opuse.

    eu zic sa nu generalizam. uite, in calatoriile mele, am constatat ca Polonia este o tara in care credinta este mai presus decat icoane, statui, cruce. Pentru ei nu aceste lucruri inseamna credinta. trebuie sa credem in ceva, fiecare e liber sa creada in ceva. Stii vba aia: pana nu ti se intampla ceva rau, nu mergi mai departe. Si polonezii au simtit o pe propria piele in cele 2 razboaie. Au invatat din greseli. Au crezut in ceva ca sa supravetuiasca.L-au numit Dzeu. Asta ii face sa se simta ca nu sunt singuri si ca n-au murit degeaba in lagare. Nu esti obligat sa fii credincios, nu-ti da nimeni in cap. Credinta i-a facut sa fie super nationalisti. Eu n-am mai vazut o tara atat de individualista ca Polonia. Si credinta asta te face sa crezi ca esti cel mai liber. La ora 1 dim, in Cracovia oamenii faceau jogging, copii jucam fotbal. Nu iesi cu frica ca-ti da cineva in cap.

    Cred ca credinta inseamna in primul rand sa crezi in tine si intr-un bine universal pe care esti dator sa contribui…asta daca nu traiesti in Romania…caci aici…e jungla…

  23. @ Kate
    Din păcate noi deţinem o sumedenie de recorduri negative, la noi credinţa nu prea există, dar suntem religioşi sau chiar fanatici. La noi speranţele şi aşteptările ating cote colosale…deşi zi de mâine nu prea avem. La noi cea mai bună investiţie ar fi să faci pe bani tăi asigurări de viaţă colosale trecătorilor de pe stradă, la nivelul asigurărilor sociale şi medicale ai face o grămadă de bani în foarte scurt timp, nu de alta dar cine se îmbolnăveşte grav ori va fi ajutat de Dumnezeu ori de nimeni. Iar Dumnezeu- apropo de faptul că ai pomenit de lagăre- nu prea intervine. În orice caz, dacă ai vizitat vre-un lagăr de concentrare nazist atunci cu siguranţă mă înţelegi când spun că e foarte greu să mai crezi într-un Dumnezeu care nu a intervenit nici măcar în acele momente.

  24. daca nu a intervenit nici cind fiul sau era pe cruce ,de ce ar interveni ?Isus nu s-a opus dar pe cruce l-au pus oamenii si a murit in suferinte mari…..
    tot noi trebuie sa fim miinile si picioarele lui care sa ajute pe cei nevoiasi….
    si cei care au mai mult creier ar trebui sa isi faca datoria sa invete oamenii sa gindeasca bine daca tot vad ca conducatorii religioasi nu isi fac treaba,ca sa nu sa mai vedem lumea indragostita de un alt dictator care manipuleaza apoi usor multimea….
    dar cei care scriu doar pt gustul multimii nu cred ca vor invata ceva bun pe cei ce o formeaza….

  25. toti vrem miracole ,dar noi pt ce mai existam pe acest pamint?noi sintem niste miracole giinditoare si vorbitoare plini de talente pe care nu ar trebui sa le irosim cu gindul -las’ca face El-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: