Pana de curand am considerat S.F.-ul ca un gen (pot sa-i spun asa? Gen.) facil. Ceva de genul (iarasi, gen?): „In timp ce eu tai lemne in sopron, vecinul, sa-i ziem Nat Loz, taie gatul nevestii. Totul pe un asteroid care urmeaza sa pocneasca Pamantul. etc.” Pana de curand. Recunosc, si nu mi-e rusine, ca m-am lasat „tarat” de un gen (alt gen?) de snobism. Pagubos. Ca orice fel (am evitat cuvantul „gen”) de snobism.
Ce a determinat „cotitura”? Asta, chiar ar putea fi subiect de S.F. Adica, (S)tiintific si (F)iresc. Adica, ne(F)irescul de azi, demonstrat „(S)tintific”, este (F)irescul de maine, si tot (S)tiintific demonstrat. Multumesc. Si, iertaciune.
Sunt foarte mulţi cititori care au o percepţie greşită asupra science-fictionului, etichetează în totală necunostinţă de cauză genul ca fiind o pseudo-literatură, o literatura de nişă, etc. Adevărul este că sefeul este literatura de idei, este undeva la graniţa dintre adevărurile ştiinţifice de azi şi adevărurile ştiinţifice de mâine, motiv pentru care în sefe accentul cade pe ipotezele de lucru ( deseori senzaţionale), pe situaţii, pe alternativele sugerate ca posibile explicaţii ale unor fenomene insuficient explicate de ştiinţă şi nu pe caractere. Un scriitor de mainstrem îşi poate permite să aşeze în centrul operei o situaţie şi să brodeze personaje în jur ori să creeze un personaj pe care să-l poarte în diferite situaţii pe când scriitorul de sefe porneşte întotdeauna de la o idee, de la un ” dar dacă…” , apoi construieşte un personaj şi o situaţie prin care să aducă în faţa lumii ipoteza sa, nu sub formă de teorie ştiintifică, ci ca literatură.
Mulţumesc pentru vizită!
Am primit mesajul Multumesc pentru promptitudine, dar mai ales pentru ironie. O merit. Imi cer scuze. Cine se scuza se acuza, spune o vorba veche. Am scris acele randuri sub forta unei emotii puternice. Un oarecare coleg de breasla s-a varat intr-o poveste urata cu pornografie infantila. Motivatia era ca scrie un roman cu acest subiect. Am si eu copii. Ba, chiar si un nepotel de doua luni. Am vrut sa spun ca, din fericire, mai sunt oameni frumosi care stiu sa scrie frumos si ca, acesti OAMENI cu suflet frumos, stiu sa scrie frumos, fara „astfel de documentatii”. Regret, aici se impuneau ghilimelele. Cat despre „venire”, am vrut sa spun ca sper sa ma numar printre prietenii unor oameni pe care, fara sa-i cunosc direct, ii respect si ii admir. Din cat am apucat sa citesc pana acum. Se pare ca am pasit cu stangul. La loc comanda.
Inca ceva: numele meu, asa cum l-am mostenit de la tata, este Marina; prenumele Stefan Zoltan. Deci, daca nu e cu suparare, as fi dl. Marina, si nu dna Marina. Chiar daca suna caraghios.
In ciuda acestor stangacii din partea mea, spar sa ma numar, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, printre PRIETENII lui Balin Feri, Liviu Radu si altii asemeni lor. Asemeni Dumneavoastra.
Vă mulţumesc, domnule Ştefan, pentru comentariul explicativ. În ciuda stângăciei 🙂 , sunt convins că putem fi prieteni. Bine aţi venit pe blogul meu şi vă mai aştept.
Un scriitor se poate documenta despre orice, nu trebuie să şi experimenteze tot pentru a scrie. Îmi pare rău pentru toată întâmplarea compromiţătoare, dar cel mai rău îmi pare pentru copii care au fost implicaţi în povestea asta. Totuşi, s-ar putea să fie nevinovat colegul dumneavostră, în zilele noastre e foarte greu de decis unde începe şi unde se termină adevărul…
Va contactez pentru ca am descoperit de curand blogul dvs. si as dori sa va propun un schimb de link-uri.
Eu afisez link-ul dvs pe http://hobby-center.ro/ in sectiunea parteneri, si doresc ca dvs. sa afisati link: http://profiart.ro/ si nume: Pensule Pictura.
Daca sunteti de acord cu schimbul de link-uri astept raspunsul dvs la webmaster@e-rom.ro
Balinferi's Blog 
well done,man!
Pana de curand am considerat S.F.-ul ca un gen (pot sa-i spun asa? Gen.) facil. Ceva de genul (iarasi, gen?): „In timp ce eu tai lemne in sopron, vecinul, sa-i ziem Nat Loz, taie gatul nevestii. Totul pe un asteroid care urmeaza sa pocneasca Pamantul. etc.” Pana de curand. Recunosc, si nu mi-e rusine, ca m-am lasat „tarat” de un gen (alt gen?) de snobism. Pagubos. Ca orice fel (am evitat cuvantul „gen”) de snobism.
Ce a determinat „cotitura”? Asta, chiar ar putea fi subiect de S.F. Adica, (S)tiintific si (F)iresc. Adica, ne(F)irescul de azi, demonstrat „(S)tintific”, este (F)irescul de maine, si tot (S)tiintific demonstrat. Multumesc. Si, iertaciune.
Sunt foarte mulţi cititori care au o percepţie greşită asupra science-fictionului, etichetează în totală necunostinţă de cauză genul ca fiind o pseudo-literatură, o literatura de nişă, etc. Adevărul este că sefeul este literatura de idei, este undeva la graniţa dintre adevărurile ştiinţifice de azi şi adevărurile ştiinţifice de mâine, motiv pentru care în sefe accentul cade pe ipotezele de lucru ( deseori senzaţionale), pe situaţii, pe alternativele sugerate ca posibile explicaţii ale unor fenomene insuficient explicate de ştiinţă şi nu pe caractere. Un scriitor de mainstrem îşi poate permite să aşeze în centrul operei o situaţie şi să brodeze personaje în jur ori să creeze un personaj pe care să-l poarte în diferite situaţii pe când scriitorul de sefe porneşte întotdeauna de la o idee, de la un ” dar dacă…” , apoi construieşte un personaj şi o situaţie prin care să aducă în faţa lumii ipoteza sa, nu sub formă de teorie ştiintifică, ci ca literatură.
Mulţumesc pentru vizită!
Am primit mesajul Multumesc pentru promptitudine, dar mai ales pentru ironie. O merit. Imi cer scuze. Cine se scuza se acuza, spune o vorba veche. Am scris acele randuri sub forta unei emotii puternice. Un oarecare coleg de breasla s-a varat intr-o poveste urata cu pornografie infantila. Motivatia era ca scrie un roman cu acest subiect. Am si eu copii. Ba, chiar si un nepotel de doua luni. Am vrut sa spun ca, din fericire, mai sunt oameni frumosi care stiu sa scrie frumos si ca, acesti OAMENI cu suflet frumos, stiu sa scrie frumos, fara „astfel de documentatii”. Regret, aici se impuneau ghilimelele. Cat despre „venire”, am vrut sa spun ca sper sa ma numar printre prietenii unor oameni pe care, fara sa-i cunosc direct, ii respect si ii admir. Din cat am apucat sa citesc pana acum. Se pare ca am pasit cu stangul. La loc comanda.
Inca ceva: numele meu, asa cum l-am mostenit de la tata, este Marina; prenumele Stefan Zoltan. Deci, daca nu e cu suparare, as fi dl. Marina, si nu dna Marina. Chiar daca suna caraghios.
In ciuda acestor stangacii din partea mea, spar sa ma numar, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, printre PRIETENII lui Balin Feri, Liviu Radu si altii asemeni lor. Asemeni Dumneavoastra.
Vă mulţumesc, domnule Ştefan, pentru comentariul explicativ. În ciuda stângăciei 🙂 , sunt convins că putem fi prieteni. Bine aţi venit pe blogul meu şi vă mai aştept.
Un scriitor se poate documenta despre orice, nu trebuie să şi experimenteze tot pentru a scrie. Îmi pare rău pentru toată întâmplarea compromiţătoare, dar cel mai rău îmi pare pentru copii care au fost implicaţi în povestea asta. Totuşi, s-ar putea să fie nevinovat colegul dumneavostră, în zilele noastre e foarte greu de decis unde începe şi unde se termină adevărul…
Buna ziua,
Va contactez pentru ca am descoperit de curand blogul dvs. si as dori sa va propun un schimb de link-uri.
Eu afisez link-ul dvs pe http://hobby-center.ro/ in sectiunea parteneri, si doresc ca dvs. sa afisati link: http://profiart.ro/ si nume: Pensule Pictura.
Daca sunteti de acord cu schimbul de link-uri astept raspunsul dvs la webmaster@e-rom.ro
Multumesc,
Mihai Enache