Concurs

Flori si cactusi…
( inainte si dupa )

de Gabriela Zaharia

A fost odata un gradinar vestit,care avea o gradina.
Dupa ce a pregatit pamintul si l-a ingrasat s-a gindit sa planteze niste cactusi , flori foarte frumoase si parfumate,o incantare pentru el si pentru altii.De ce ii placeau cactusii?Pentru ca erau rezintenti,invulnerabili datorita spinilor,nu aveau nevoie de prea multa ingrijire ,cresteau repede si dupa mult timp unii dadeau niste flori care incintau ochii.Si ei erau bucurosi ca erau asa iubiti si admirati,mindri de ghimpii lor ,unii mai ghimposi ca altii,si si-i etalau si infoiau in lumina soarelui si a lunii.

Dar gradinarul se gindi sa faca si o sera,in care sa puna niste flori gratioase ,foarte fragile,care isi inchideau petalele la cea mai mica schimbare de lumina sau la o vorba mai aspra.
Aveau nevoie de multa ingrijire,tot timpul le placea sa faca dus ca sa fie curate si fara praf,sa aiba pamintul afinat,nutrienti ,erau sensibile la schimbarile de presiune din atmosfera,la lumina lunii si a soarelui.Si mai presus de toate le durea capul si erau nervoase cind luna era plina si atractia gravitationala crestea.
Si ele erau mimdre de sensibilitatea lor ,si ciripeau vesele ,discutind despre vecinii lor de afara ,cactusii.
Le placea ca ei sint asa tari ,asa ghimposi ,stau in bataia vintului si a razelor de soare ,ca aud dinspre ei doar vorbe scurte si cam dure.Cel mai mult le placea ca ei rationau,stateau ,da ,asa intr-un picior ,si
voiau sa înţeleaga sensul şi relaţiile dintre fenomenele naturii si importanta lor pentru ei,despre munca gradinarului si motivele lui de a ingriji plantele,daca exista viata dupa moartea fizica a lor,ce anume ar putea sa le asigure aceasta viata eterna,cum ar putea fi acea viata,etc.
Stateau ele dragalasele,unduindu-se si scotind din minti cactusii ,punindu-si cite un picur de roua la coltul ochilor ca sa fie mai frumoase,si sa staluceasca mai tare ,ca un diamant,ca sa atraga cit mai multi ochi ai ghimpatilor…..si ascultau toate lectiile sfatoase ale lor,si le-a dat prin cap sa fie si ele linga un tepos,ca ar fi fost o pereche minunata.Iar protectia nu era nicidecum de lasat pe ultimul plan…..

Cactusii,se uitau si ei la firavele si placutele flori….parca simteau nevoia sa le ocroteasca,sa aiba si ei un lujer de floare lipit de ei,care sa le asculte gindurile ca si cum ar fi cele mai importante pe pamint.
Si nu ultimul gind era cel la saruturile infocate…….

Si-au exprimat cererea la gradinar,ca mai bine s-ar dezvolta daca ar avea o floare dragalasa in coasta,le-ar da un sesns vietii lor tepoase,si ele i-ar putea ajuta sa se simta mai cactusi ,pt ca in definitiv doar linga o floare te simti cactus……

gradinarul a fost de acord ca fiecare sa si aleaga floarea care ii place…..

Dupa

Floarea si cactusul se iubira intii mult pt ca aveau si o enzima cadou de la gradinar care prin inginerie genetica ,le-a dat sa simta dragostea ca si oamenii…
Numai cit vedea ea teptii lui infipti parca in tot ceea ce ar putea ameninta fragilitatea ei,si simtea mirosul de cactus verde,si simtea nevoia sa se piarda in visare,sa il sarute pe floarea rosie ,si se simtea deja in acea viata eterna de care tot vorbeau cactusii,peste capetele lor,ale florilor.
Dar cactusii uneori erau suparati de aceste manifestari de simpatie ale florilor si le simteau ca pe ceva care le ataca spatiul vital,plus ca unduirea lujerului lor ii scotea din acea stare de analizare a fenomenelor.
Plus ca in loc sa ii lase pe el sa spuna tot ce avea de spus si sa fie adorat ca un zeu,ele aveau tot felul de nimicuri de spus,despre dusurile lor obisnuite,despre floricele si cactuseii aparuti in urma mariajului lor,despre ce probleme sentimentale le creau cei mici,a lipsei de control,cind nu era ascultata de piticuti,si nu mai voia sa le insire,pentru ca era satul,si chiar daca ar fi ascultat tot, ar mai fi fost ceva de spus…..ce viata placuta era inante de mariaj….he,he…..cind toti cactusii macho se faleau in vint cu tepii ,si cu ceva seva de ciuperca care te face sa te simti ametit,transmisa prin radacinele lor,ca sa nu ii vada gradinarul…..
Si acum?vorbe ,vorbe,ciripit de floricele si cactusei,si atunci au hotarit sa se inchida in ei…..
Uneori in dorul vremurilor trecute ii mai trecea prin cap sa faca o poezie care slavea frumusetea florii,dar era asa ca o urmare a ratiunii ,un produs al mintii,nu avea de fapt nici un preaplin de sentiment pentru floare,era capacitatea lui de a insirui vorbe placute auzului,ritmate si care aratau sufletul lui ales.
Unul chiar a scris-o pe un site unde toti cactusii scriitori si-au pus creatiile lor,si a cules comentarii ale unor flori care neavind ce face,mai omorau vremea cu netul,unde cautau plante sensibile la frumos ca si ele.
Macar atit i-a multumit nevestei lui,pentru ca ea l-a inspirat……dar stiti cum?ea asculta o melodie care ii placea unui filozof drag mintii ei,si el deodata,el, a simtit o nevoie ,nu de cea excretorie,ci ceva asemanator,gindurile produsesera ceva sentimental,si acesta trebuia eliminat din mintea lui ca o otrava.
MEDITATIE-
E atita dor in spicul verde
E atita jale in marul copt
Cum as putea atita dragoste sa port
Cind chipul vietii nu se vede?

Poti sa tisnesti ca riu din stinca
Poti fi vale in mare-adinca
Sau inca poti fi ce n-ai fost
Dar fara dragoste n-ai rost

Sa lasi ca timpul spicul sa il coaca
Si mina ta culeaga marul
Iar chipul tau stirneasca-mi dorul
Sa prind cu mina timpul ce-o sa treaca

Initial floarea credea ca e a i le-a inspirat si se bucura,nu intelegea ca asa simtea el nevoia de frumusete,fara sa se uite la frumusetea ei,nevoia de a se fali cu sensibilitatea lui,cu realizarile lui artistice ,sa nu mai zica altii ca cactusii nu au sensibilitate…..
Dar cind ea il privi nu vazu insufletirea care vine din sentiment,si ii spuse sec:
-Ai talent,dar stii ce am gasit scris pe un forum?ca pe unii ii apuca asa ca o diaree,se simt usurati cind au reusit sa scape de ceva care le dadea dureri de cap……
Iar o mica floricica spuse:
-Si eu as vrea sa am diaree din asta,as scrie o carte de poezii si as fi cea mai tare in fata colegilor….
-LASa ,iubita mamii,ca tu esti iubitoare nu ai nevoie sa scapi de sentimentul asta scriind poezii,asteapta virsta cind vei reusi sa iti expui sentimentele in versuri,si iti garantez ca vei fi apreciata pentru ce esti……
Micuta se linisti cind mama ii dadu un pupic,si se gindi cum adica ,ea va trebui sa isi scrie sentimentle si altii sa scrie ce nu simt?Cam grea problema asta pentru ea,asa ca mai bine pleca la joaca unde erau plantute fara parinti care vorbesc asa curios…..

Alti cactusi frati,aveau si ei diferite talente,reuseau sa compuna melodii,sa scrie tot felul de povesti pt micuti si pt doamnele flori,unii predicau viata de dupa moarte prin acceptarea legii bunatatii si a iubirii,desi cu toti aveau sentimente de parca ar fi fost ceva strain naturii lor,si le reprimau pt ca era rusinos ,sau asa isi inchipuiau ei ca e rusinos ca un cactus sa arate iubire,sa arate ca e inspirat de o plapinda de floare care toata vremea vrea mingiiata si respectata,si ascultata…..chiar iti venea sa faci revolta….dar impotriva cui? Ca fara ele nu mai aveau cum sa se simta plini de tepi…….si altii ar fi ris ca poate iubesc in taina vreun tepos….si nici de cei mici nu voiau sa se ocupe ,las mai bine ca ele sa sa faca ce vor si ei sa se faca ca asculta……
Cite unul mai nervos,mai dadea cu tepii in masa,altul mai ridica tonul de o speria pe floare si progenituri,si sa nu sariti sa judecati, e mai simplu sa faci asa si sa obtii rezultate imediate,decit sa iti mai chinui mintea si sa gasesti canale de comunicare….de parca cu totii ar sti ce e aia,parca toti au urmat o facultate umana……e mai simplu asa inginereste,apesi pe buton si gata……

Si gradinarul s- a uitat la florile lui iubite si le-a vazut cam ofilite,cu petale incretite de riduri,,si cactusii mai infoiati si mai teposi ca niciodata,pt ca s-au adaptat la mediul neprielnic, le crescusera mai multi tepi….macar ca toata ziua vorbeau de lame de ras si crème de depilare,ca de,era de bon ton ,insemna ca esti din inalta societate daca erai mai lipsit de tepi……

-Ce este dragele mele cu voi?de ce aratati asa sifonate?
-Pai,uite teposii astia pe care ni i-ai dat ,cit de urit se comporta cu noi,noi sintem sensibile,avem indispozitii ,avem depresii uneori,si crezi ca acesti teposi ne-au facut sa ne simtim mai bine?zice una mai desteapta care se credea purtatoare de cuvint a florilor…..vem sa le spunem despre floricelele si cactuseii nostri,vrem sa ne ajuta in educatia lor,vrem sa fim mingiiate,ca noi asa sintem facute,vrem sa comunicam cu ei,sa fim intelese cind avem ceva de zis……vrem sa fim cu cel pe care l-am ales nu sa ne simtim mai singure ca inainte…….
Gradinarul se intoarse inspre cactusi,si ei incepura sa dea vina pe ele,ca nu le lasa un pic de timp liber,tot tmpul victimizeaza,si ii transforma automat pe ei in agresori-parca nu ar fi citit nimic psihologie,dom’le!nu inteleg ca uneori au nevoie de discutii intre teposi ca sa nu uite carei specii apartin,chiar psihologii nostri au gasit de cuviinta sa le invete pe flori,sa aiba grija de nevoile noastre fundamentale,mincare ,sex si distractie,sa faca ca si cum ar fi in calduri tot timpul,ca sa le dam si noi ceea ce si-ar dori,adica sex…….sa nu ne mai bata la cap cu nimic,ba chiar cind vad ca am vrea sa o taiem sa plecam din relatie,sa ne lase sa vedem filme porno,ca asa ne trece noua,de dorul de duca….
sa ne lase sa ne facem placerile,ei si daca ce placerile sint egoiste?ce nu avem si noi dreptul la putin egoism,in aceasta lume cruda?parca ceea ce vor ele nu e egoism?ba inca noi am mai facut poeme despre frumusetea lor,despre dorinta de fi cu ele cind le vedem……dar ele cu ce au vent la masa tratativelor?

A plecat trist gradinarul pt ca el credea ca totul va fi si mai bine ,toate plantele vor fi mai vesele si vor avea un tonus mai bun,si ar fi vrut sa se laude si el cu revolutionara idee de a amesteca florile cu cactusii….
S-a gindit mult ce si cum sa le spuna,si apoi s-a intors in mijlocul lor……

-Vreti sa va mut pe fiecare in locul unde ati fost saditi?
-Nuuuuuuuu,se auzi din partea tuturor…..
-Atunci ,sa va invat cum ar trebui sa va purtati fiecare,spuse el cu dragoste.
Fiecare ar trebui sa iubeasca pe cel de linga el ,ca pe sine insusi,sa puna mai presus de toate dorintele lui, dorintele celuilalt,sa invatati mai intii prin discutii ce nevoi aveti fiecare si asa, sa va faceti planul sa vi le impliniti.Sa va faceti program pt a va implini reciproc nevoile,pt ca altfel fiecare isi pierde calitatile si frumusetea,si cred ca asta e ultimul lucru de care aveti nevoie,nu?
Sa nu va fie rusine sa va aratati sentimentele,ele arata cit de mult suflet puneti in ceea ce faceti pentru altul.
Nu este mai mare noblete decit a fi sensibil fata de nevoile altora.
O floare nu va fi niciodata un cactus iar un cactus nu va fi niciodata fragil,dar fiecare ii poate da celuilalt ce are nevoie.
Cactusii pot da ascultare problemelor florilor,si sa le mingiie,pt ele ar fi ca si cum s-ar simti intarite de taria voastra ,iubitii mei teposi..Luati-va timp pt a educa pe cei mici,sa invete iubirea ,stapinirea de sine,curajul de a infrunta problemele….
Florile ar putea sa mai renunte la a vorbi doar mult si sa nu se repete,sa gindeasca ca un cactus va simti ca si ghimpi in urechi vorbele daca sint prea multe,sa le mai asigure din cind in cind si relaxarea,linistea pt a medita,rationa.Sa le dea si lor timp sa mai cerceteze si gindeasca la binele comunitatii.

Cu totii au ascultat intelepciunea care curgea de pe buzele gradinarului si au fost de acord sa faca asa,ca sa faca cinste si sa se mindreasca si gradinarul cu niste flori asa minunate si frumoase.

Gradinarul le privi cu multa bucurie si deschise gradina tuturor oamenilor ca sa invete de la plante cum e mai bine pentru toti sa implineasca nevoile celor de linga ei mai intii si asa le vor fi implinite si ale lor…..
Am vizitat-o si eu,am vorbit cu florile si am inteles de ce se impaca cu totii asa bine acolo,si nu sint certuri,si am crezut ca si noi oamenii avem nevoie de a lua exemplul lor……
Desi pare ca problemele omenirii ar fi altele,totusi cea mai mare lipsa carene afecteaza e lipsa iubirii.

Ba chiar cineva a luat si premiul Nobel pentru economie,din cauza ca a aratat ca mai bine pentru toti este sa urmaresti interesul tau si al altora .