Dan Simmons- Hyperion

Hyperion-ul lui Dan Simmons este considerată una dintre cele mai de seamă creaţii sefeistice din toate timpurile şi pe bună dreptate. Lumea, aşa cum ne-o prezintă autorul este una ce se întinde de la un capăt al universului la celălalt, vizitarea unor planete diferite pentru oamenii timpurilor descrise a devenit un gest la fel de firesc precum  ni se pare nouă să trecem dintr-o încăpere în alta, călătoriile făcute cu astronave atrag după sine o percepţie diferită  a timpului şi în concluzie omenirea s-a învăţat şi cu aşa numitele datorii temporale. Graţie acestora, călătorii îşi pot fragmenta viaţa astfel încât cei o sută şi ceva de ani proprii să acopere câteva veacuri bune din timpul universului. Tehnicile de prelungire a vieţii stau la îndemâna oricui, inteligenta artificială nu doar că este prezentă ci a ajuns să fie privită ca fiind firească, coexistă şi colaborează cu omenirea. Miile de planete populate înlocuiesc ţările actuale, apar noi credinţe, noi mentalităţi, noi ştiinţe şi până şi extremiştii zilelor noastre îşi găsesc un echivalent în civilizaţia „expulzaţiilor” .

Prima carte din ciclul Hyperion Cantos întitulat simplu Hyperion, asemeni marilor opere fantasy „Stăpânul Inelelor” şi „Cântec de Gheaţă şi Foc” are mai multe personaje principale. Practic întreaga carte s-ar putea împărţi în nuvele de sine stătătoare despre vieţile eroilor prezentate detaliat. Punctul comun al acestor vieţi este Shrike, o creatură misterioasă ce trăieşte sau există pe planeta Hyperion şi este figura centrală a Bisericii Ispăşirii Finale. Fiecare dintre cei şapte pelerini a fost împins la a face drumul în căutarea lui Shrike, fiecare l-a cunoscut direct sau indirect într-un mod diferit, totuşi multitudinea de informaţii despre această creatură-zeu nu lămureşte cititorul  ci din contră, măreşte şi mai mult misterul. Stăpân al timpului, călău nemilos deţinând puteri nebănuite şi având capacităţi imposibil de intuit această fiinţă ar putea fi orice începând cu animal înzestrat cu o gândire rudimentară, formă de viaţă inteligentă, zeu sau chiar şi creaţie a inteligenţei artificiale sau a expulzaţiilor. Ar putea fi chiar şi o armă expediată din viitor. Orice. Singura certitudine este că există şi că pelerinii plecaţi în căutarea lui îl vor întâlni. Potrivit unui mit dorinţa unuia dintre ei va fi îndeplinită pe când ceilalţi vor fi condamnaţi la moarte.

Aşadar ce ne propune Dan Simmons cu aceasta carte? Un univers de o complexitate extraordinară şi o coerenţă desăvârşită, un viitor al omenirii credibilă, o aventură ieşită din comun precum şi o sumedenie de întrebări şi motive pentru reflecţie, un adevărat exerciţiu de gândire, toate acestea într-un roman science-fiction scris într-un limbaj accesibil, capabil să satisfacă gusturile literare ale oricui.  Traducerea îi aparţine lui Mihai-Dan Pavelescu şi dupa cum ne-am obişnuit deja el reuşeşte nu doar să redea mesajul cărţii ci chiar şi să păstreze atmosfera creaţiei originale. Dacă este să reproşăm cuiva ceva legat de această carte atunci editura Nemira trebuie luată la ţintă. Vina ei este aceea de a nu publica întreaga serie deodată şi de a ţine întreaga suflare a cititorilor cu nervii întinşi în aşteptarea următorului volum.  Dat fiind faptul că vorbim de o editură cu capacităţi şi posibilităţi limitate şi nu despre atotputernicul Shrike, cred că acest amănunt poate fi trecut cu privirea.  Rezistăm cumva până la târg pe când avem promisă continuarea.

Dacă vreţi să aflaţi ce înseamna sf-ul adevărat cumpăraţi şi citiţi Hyperion.

Anunțuri

~ de balinferi pe Iunie 2, 2009.

17 Răspunsuri to “Dan Simmons- Hyperion”

  1. Tocmai ce citeam fericit recenzia ta cand vad la sfarsit comentariul cu editura. Pai cum sa fie luata la tinta? Noi de ani de zile ne chinuim sa recuperam copyrighturile blocate de altii, scoatem volumul doi la nici doua luni dupa aparitia primului, si tot noi sa fim luati la tinta? Credeam ca lamurisem lucrurile ca asa ceva nu se poate (sa publici toata seria deodata)…

  2. :)) Simplu Vlad, vina trebuie dată pe cineva, aşa că hai sa acuzăm editura. Nu scoate serii de-a gata, etc. Eu glumeam dar acum stau şi mă ˙întreb dacă nu cumva doar eu sesizez acest lucru. Sunt conştient că nici o editură nu poate să traducă cele trei-patru sau chiar cinci cărţi ale unei serii deodată şi sa le mai şi editeze aşa. În plus ar exista pericolul de a nu mai fi cumpărate pentru că seria doar împreună ar valora ceva şi în afară de colecţionarii înrăiţi nu ştiu cine ar fi dispus să dea 200-250 de mii pentru a le avea.
    Cu asta: „o editură cu capacităţi şi posibilităţi limitate şi nu despre atotputernicul Shrike” mă refeream tocmai la faptul că cei care vă reproşează ceva au pretenţia unei anume atotputernicii. Aşa că nici gând de vre-un reproş serios, nu era o acuză la adresa voastră ci mai degrabă o ilustrare a propriei nerăbdări. Oricum, trebuie să recunosc că cititor fiind în principal de sf-uri am ajuns să împart editurile din ţara asta în două mari categorii distincte: Nemira şi restul.

  3. Copyrightul blocat de Lucman. Nici n-are sens sa discutam. Scuye, Vlad, doar il stii pe Feri. Si, KEEP GOING. Johnny Walker 🙂

  4. La noi s-ar părea că atentatul la capra vecinului ţine deja de tradiţie. 🙂

  5. @Balin: Da, mi-am dat seama ca nu e propriu-zis un repros ci o ilustrare glumeata a propriei nerabdari, dar in ultima vreme am tot primit comentarii de genul „de ce nu publicati toata seria odata” si „nu mai cumpar nici un volum pana nu apar toate”. Ambele sunt absurde, iar daca toti ar urma al doilea dicton nu ar mai fi publicata integral nici o serie, din motive evidente. Nu se poate altfel decat step by step si nu stiu ce sa mai spun ca sa reiasa cu claritate pentru toata lumea.

  6. @Vlad, Eu as avea o idee de cum ar putea fi convinşi comentatorii care declară că nu mai cumpără nici un volum pâna nu apar toate: Le-aş zice că nu apare volumul doi până nu se vând toate exemplarele din primul volum. 🙂 dacă sunt fani adevăraţi şi-ar cumpăra zilnic câte un exemplar pentru a urgenta lucrurile.:)

  7. Foarte tare ideea! 😀

  8. De as avea bani le-as cumpara eu pe toate numai sa-i mearga bine editurii,sa scoata cit mai multe carti1

  9. @ Voicunike :))

  10. Apropo de discutia incinsa de pe site-ul Nautilus, n-am stiut cum sa te contactez altfel! Draga Feri, nu stiu daca mai imi permite enzine-ul sa mai postez un link, dar povestirea publicata in Viata romaneasca ar fi deosebit de lamuritoare pentru pozitia mea ( in mare cred ca si a ta) vis-a-vis de colectiile de carti.Cum n-am blog, n-am cum sa fac trimitere directa! Sari te rog peste prezentare!
    http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/53_viata-romaneasca-8-9-2008/31_avanpremiera/93_idearul.html

  11. @ Buzdugan -Super povestirea. Mi-a placut mult şi…da, reflectă în bună parte propria-mi părere despre colecţii, oameni, lume şi chiar moarte.
    Întrebare întrebatoare: nu ţi-ai făcut blog pentru că toata lumea are sau pentru că nu crezi că tu ai avea nevoie de unul?

  12. Am zis eu! Parca-i o continuare fireasca a discutiei de pe Nautilus.
    Am inceput sa intru pe bloguri de putin timp, pana de curand avand o prejudecata in privinta lor. Nu mi-am facut pentru ca timpul meu liber e limitat si nu mi-as putea permite intretinerea unuia. Pana una-alta, cred ca e suficient sa intervin cand si cand pe cele pe care le consider ca merita!

  13. În acest caz trebuie înainte de toate să-ţi mulţumesc pentru decizia de a comenta pe blog-ul meu. Apoi aş vrea să te rog să-mi permiţi să postez textul tău pe blog pentru a fi citit de cât mai multă lume. Asta în cazul în care nu contravine vreunei promisiuni sau reguli.

  14. Cartea (din care face parte „Idearul”) nefiind inca acceptata de editura, nu cred ca s-ar incalca vreo regula/lege. Sigur se incalca copy-right-ul „Vietii romanesti” cel putin in privinta tehnoredactarii, a formei pentru care au optat, gasesc ei ceva…daca iei textul de pe site-ul lor. Cred ca inteleg bine, e vorba de text, nu de link! Contacteaza-ma pe email sa ti-l trimit!

  15. […] Nemira Cititor SF Balin Feri Nemirabooks 1 Nemirabooks […]

  16. […] Cântecelor Michael A. Stockpole- Hărţile Prevestitoare Orson Scott Card- Amintirea Pământului Dan Simmons- Hyperion Stephen King- Pistolarul Suzanne Collins- Jocurile Foamei Stephen King- Duma Key Millenium […]

  17. […] urmă cu ceva vreme am vorbit despre Hyperion folosind numai superlative, o carte extraordinară, o adevărată capodoperă etc. Mi-aş fi dorit […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: