Dan Simmons- Hyperion

Hyperion-ul lui Dan Simmons este considerată una dintre cele mai de seamă creaţii sefeistice din toate timpurile şi pe bună dreptate. Lumea, aşa cum ne-o prezintă autorul este una ce se întinde de la un capăt al universului la celălalt, vizitarea unor planete diferite pentru oamenii timpurilor descrise a devenit un gest la fel de firesc precum  ni se pare nouă să trecem dintr-o încăpere în alta, călătoriile făcute cu astronave atrag după sine o percepţie diferită  a timpului şi în concluzie omenirea s-a învăţat şi cu aşa numitele datorii temporale. Graţie acestora, călătorii îşi pot fragmenta viaţa astfel încât cei o sută şi ceva de ani proprii să acopere câteva veacuri bune din timpul universului. Tehnicile de prelungire a vieţii stau la îndemâna oricui, inteligenta artificială nu doar că este prezentă ci a ajuns să fie privită ca fiind firească, coexistă şi colaborează cu omenirea. Miile de planete populate înlocuiesc ţările actuale, apar noi credinţe, noi mentalităţi, noi ştiinţe şi până şi extremiştii zilelor noastre îşi găsesc un echivalent în civilizaţia „expulzaţiilor” .

Prima carte din ciclul Hyperion Cantos întitulat simplu Hyperion, asemeni marilor opere fantasy „Stăpânul Inelelor” şi „Cântec de Gheaţă şi Foc” are mai multe personaje principale. Practic întreaga carte s-ar putea împărţi în nuvele de sine stătătoare despre vieţile eroilor prezentate detaliat. Punctul comun al acestor vieţi este Shrike, o creatură misterioasă ce trăieşte sau există pe planeta Hyperion şi este figura centrală a Bisericii Ispăşirii Finale. Fiecare dintre cei şapte pelerini a fost împins la a face drumul în căutarea lui Shrike, fiecare l-a cunoscut direct sau indirect într-un mod diferit, totuşi multitudinea de informaţii despre această creatură-zeu nu lămureşte cititorul  ci din contră, măreşte şi mai mult misterul. Stăpân al timpului, călău nemilos deţinând puteri nebănuite şi având capacităţi imposibil de intuit această fiinţă ar putea fi orice începând cu animal înzestrat cu o gândire rudimentară, formă de viaţă inteligentă, zeu sau chiar şi creaţie a inteligenţei artificiale sau a expulzaţiilor. Ar putea fi chiar şi o armă expediată din viitor. Orice. Singura certitudine este că există şi că pelerinii plecaţi în căutarea lui îl vor întâlni. Potrivit unui mit dorinţa unuia dintre ei va fi îndeplinită pe când ceilalţi vor fi condamnaţi la moarte.

Aşadar ce ne propune Dan Simmons cu aceasta carte? Un univers de o complexitate extraordinară şi o coerenţă desăvârşită, un viitor al omenirii credibilă, o aventură ieşită din comun precum şi o sumedenie de întrebări şi motive pentru reflecţie, un adevărat exerciţiu de gândire, toate acestea într-un roman science-fiction scris într-un limbaj accesibil, capabil să satisfacă gusturile literare ale oricui.  Traducerea îi aparţine lui Mihai-Dan Pavelescu şi dupa cum ne-am obişnuit deja el reuşeşte nu doar să redea mesajul cărţii ci chiar şi să păstreze atmosfera creaţiei originale. Dacă este să reproşăm cuiva ceva legat de această carte atunci editura Nemira trebuie luată la ţintă. Vina ei este aceea de a nu publica întreaga serie deodată şi de a ţine întreaga suflare a cititorilor cu nervii întinşi în aşteptarea următorului volum.  Dat fiind faptul că vorbim de o editură cu capacităţi şi posibilităţi limitate şi nu despre atotputernicul Shrike, cred că acest amănunt poate fi trecut cu privirea.  Rezistăm cumva până la târg pe când avem promisă continuarea.

Dacă vreţi să aflaţi ce înseamna sf-ul adevărat cumpăraţi şi citiţi Hyperion.

~ de balinferi pe iunie 2, 2009.