George R. R. Martin-Iureşul săbiilor

Carte după carte tot aştept ca George R. R. Martin să se relaxeze, să devină mai puţin spectaculos, mai plictisitor, mai ambiguu în exprimare ori măcar atât de descriptiv încât să mă împingă spre exasperare, asemeni lui Dostoievski sau Proust, dar aştept degeaba.  Spre diferenţă de mulţi alţii reuşeşte să nu cada în nici o extremă, să împingă acţiunea înainte într-un ritm constant şi să ofere noi şi noi amănunte care să devină la rândul lor orizonturi de aşteptare.
Deşi am citit Urzeala Tronurilor şi Încleştarea Regilor totuşi George R. R. Martin reuşeşte să ma surprindă şi cu Iureşul Săbiilor de parcă ar fi prima carte din serie. Nu prin complexitatea naraţiunii şi nici prin felul extraordinar în care personajele sunt clădite căci m-am obişnuit deja cu astea, de data asta un nou amănunt vine să-mi dovedească măestria scriitorului: asemănarea nemaiîntâlnită a acestei poveşti cu viaţa însăşi. Dacă marea majoritate a celorlalţi scriitori îşi aleg câteva personaje care să fie în centrul cărţii la Martin eroii sunt într-un număr mult mai mare şi poate tocmai din această cauză nici unul nu este de neînlăturat. Sincer am rămas surprins când unul dintre personaje despre care eu credeam că urmează să fie important pâna la capăt şi să influenţeze mereu într-un fel sau altul soarta celorlalţi a fost pur şi simplu înlăturat de parcă nu ar fi avut nici o importanţă. Din acest punct de vedere Cântec de Gheţă Şi Foc seamănă mai mult cu viaţa decât orice altceva am citit înainte, aici nu ezistă eroi atotputernici cărora autorul să le garanteze nemurirea de dragul naraţiunii, viaţa oricărui personaj se poate sfârşi la fel de firesc şi de neaşteptat precum se întâmplă în realitate. M-a nemulţumit acest lucru pentru că vrând-nevrând am ajuns să mă identific într-un fel cu acel personaj, am ajuns să ţin la el şi să doresc îndeplinirea scopurilor acestuia, să vreau să-şi atingă ţelurile şi am rămas dacă nu dezamăgit dar cel puţin şocat ând a fost eliminat dn povestire ca un oarecare. Normal că nu vă voi spune despre cine-i vorba, citiţi singuri şi treceţi şi voi prin surprinderea simţită de mine.
În rest ce să pot spune? Că aş fi vrut să nu se mai termine Iureşul Săbiilor deşi are trei volume? Dintr-o astfel de lectură pentru mine oricât ar fi prea puţin, cum din ceva slab şi puţin este mai mult decât pot suporta. Sper că nu va trebui să aşteptăm prea mult până să vedem în librării A Feast Of Crows şi mai sper ca George R. R. Martin să nu-şi piarda inspiraţia şi să termine şi acele părţi ale seriei care sunt deocamdată în stadiul de proiect. Dacă le voi avea vreodată pe toate laolaltă am de gând să le citesc încă odată, fără întreruperi, fără aşteptări şi fără să trebuiască să mă împac cu micile uitări care apar inevitabil de la citirea unei cărţi din serie până la apariţia următoarei.
Dacă a meritat vreodată un roman fantasy titulatura de capodoperă, atunci Cântec de Gheţă Şi Foc cu siguranţă o merită.

~ de balinferi pe august 3, 2009.